Arta persuadarii

Reclama camuflata pentru Editura Prut International (n-o sa inteleg niciodata de ce „international"!), in „Jurnal de Chisinau". Sunt trei referinte, de fapt, semnate, dupa cum urmeaza, de Aureliu Busuioc, Leo Butnaru si acad. Mihai Cimpoi. Miza fiind evidenta (ca si, probabil, politele de platit), ce mai poate interesa cititorul e cum se achita fiecare dintre cei trei de sarcina incumbata de arabesc. Caci e un pariu impotriva bla-bla-ului de circumstanta (si a figurii penibile din subsidiar) sa te angajezi pe un traseu a carui miza nu scapa nici unor pusti de la gradinita. Un exercitiu – deloc usor (cei care l-au practicat stiu la ce ma refer) – de basculare intre firesc si fals, intre tonul tranzitiv, prin care ii dai cuiva sentimentul ca urmaresti pe bune sa comunici ceva, si intonatia ipocrita; intre doza strict necesara persuadarii si derapajul bombastic (sau lacrimogen). Publicitatea e o arta chirurgicala: risti mereu sa prejudiciezi prin exces de zel ori sentimentalism neavenit. Cateva incizii in zonele de ilaritate nepremeditata (deci ingenua!), ca dovada ca lauda trebuie manevrata cu prudenta si competent, aidoma  bisturiului (si ca, totodata, in industria promovarii diletantii, fie si de categorie superioara, nu prea au ce cauta): „Nu cred sa existe om care sa nu aiba un coltisor al lui – numai al lui! – in care sa se retraga, ori de cate ori i se iveste ocazia, pentru a-si depana in liniste gandurile, a-si pune la punct planurile ori, pur si simplu, pentru un pic de odihna sufleteasca. Sau, departe de acel coltisor, sa nu-si aminteasca de el cu dor si tanga. Pentru mine, ca pretins scriitor, locusorul acesta este Prutul. «Prut International» – Editura. Punctul terminus al tuturor chinurilor (…)" (Aureliu Busuioc); „Urmarind prestatia Editurii Prut International, nu doar «de la o parte», ci si din interior, fiind autorul care a publicat aici cateva carti, daca ar fi in dreptul meu – si este, totusi, ceva si in dreptul simplului cetatean! – eu as decreta, si chiar decretez Editura Prut International – bun national! Cartea ctitorita aici are egala putere de seductie si atractie atat in Chisinau, cat si in Bucuresti, Balti si Iasi, Calarasii din stanga Prutului si Calarasii de pe malul Dunarii… – adica intr-un cuprins spiritual panromanesc…" (Leo Butnaru).

Inteleg: aniversare (a implinit 10 ani de activitate), tam-tam pe ici, pe colo, cum am vazut ca se face in lumea buna (articole, interviuri, spoturi publicitare – tot tacamul, adica, menit sa mai tulbure apatia publicului). Chestiunea e daca am deprins cu adevarat – editura, guvern, companie etc. – arta promovarii unui produs, pe de o parte; si, pe de alta, daca nu e cumva degeaba (usor degeaba!) intreaga tevatura: carti exorbitant de scumpe, ici, si indivizi pe care lectura nu-i mai preocupa de ani de zile, colo. O reprezentatie data in beneficiul cui? Intreb, nu injur.

*

M-am uitat deunazi pe site-ul unei foi de provincie. Orasel mic, de vreo treizeci de mii de locuitori, multi bajeniti in cautarea unui ban mai de Doamne ajuta cine stie pe unde (portugalii, italii, moscove s.a.m.d.!). Candva un efervescent centru industrial, cu zeci de mii de muncitori, azi, mai mult o resedinta, un numar de cartiere in care te retragi pe noapte si astepti nu fara teama ziua urmatoare. Ce-am observat in ultimii doi-trei ani, aici? O adevarata inflatie de sutane si lacasuri de cult. Biserici la intersectii, la spital (perete in perete cu serviciul de psihiatrie, apropo!), prin curtile liceelor, in foste localuri de gradinite (de gradinite, oameni buni!). si, inca o data, preoti misunand in odajdii pe unde nu te astepti: la primarie, la piata, pe langa politie, procuratura, in preajma restaurantelor si barurilor etc. O prezenta care a inceput sa bata la ochi, indiferent daca supara ori starneste ad-hoc (cum pretind unii) evlavie. Ei, bine, citesc pe site ca episcopul, ambitios, vrea sa-si traga o catedrala aproape cat aia a Mantuirii Neamului, preconizata la Bucuresti: imaginea aproape ca nu lasa vreun dubiu prin emulatia grandorii. Curios cu asupra de masura si psihanalizabil asijderea: mana de lucru ieftina si exploatata fara mila (de ce-o fi tacand oare presa locala in aceasta privinta?), intr-un simulacru de zona economica libera, si preoti, hoarde de preoti care te someaza, aproape la fiece raspantie, sa dai cu banul intru mila lui Dumnezeu…