Buletinul meteo al democratiei romanesti

 A bagat cineva de seama cat de importante au devenit buletinele meteo? Cea mai banala realitate, vremea, a devenit evenimentul zilnic de senzatie. La noi, adierile de vant sunt subiecte de prime time, iar urcarea si coborarea mercurului in termometre, prilejuri de breaking news. Te culci ca omul, sfarsit de oboseala, dupa o zi de munca. Ultimul lucru care iti susura in urechi este incantatia hipnotica a unui superb exemplar de homo mediaticus: „Ziua de maine va fi torida. Vantul va sufla slab spre deloc. Termometrul va indica valori comparabile cu taria tuicii oltenesti. Indicele de disconfort termic va fi mai mare decat saracia. Recunoasteti subiectiva si predica din propozitia Ana are mere". Mai, sa fie! Vrei sa dormi si dormi. In vis, o caldura insuportabila. Un disc de foc incremenit pe bolta uscata a cerului de sub pleope parjoleste orice gand racoros.

Dimineata nici nu te dezmeticesti bine si contactul cu starea vremii iti creeaza, in creierul zdrobit de canicula onirica, disconfortul psihic al unui terifiant déjà-vu. Prin aburul rece de cafea, irealitatea ti se infige in minte ca un piron, iar micul ecran se preface intr-un vis in vis. La buletinul meteo, crainicii decorati ca pentru carnavalul de la Rio dialogheaza zglobii cu eterul, modereaza sezatori cu sarade si vorbe de duh, rezolva probleme de logica intre doua vorbe despre plafoanele de cirrusi si cumulonimbusi sau deverseaza tone de dejectii verbale in groapa de gunoi a inconstientului colectiv. Ce naiba se intampla? Ziua proasta dupa buletinul meteo se cunoaste.

Irationalul fierbinte al senzationalului despre starea vremii rivalizeaza numai cu dogoarea ilogica din „templul democratiei romanesti" (dupa cum s-a exprimat un parlamentar chemat, chipurile, sa afle ce ispravi a facut Ponta la Bruxelles). Da, stimati cititori, alesii neamului si-au pierdut mintile din pricina caniculei. Pana si patrupedele fac insolatie, asa ca nu vad ce de n-am crede ca pe corifeii politicii romanesti i-a batut soarele in cap!

In esenta faptele sunt evidente. In plan extern, buba cea mare care sta sa se sparga este blocarea accesului la fonduri europene nerambursabile. Taierea finantarilor POSDRU e doar inceputul. In mod normal, stiindu-se pericolul, orice guvernare lucida si responsabila, indiferent de coloratura ei politica, ar cauta solutii sa contracareze menghina internationala ce va inchide incet si sigur robinetul miliardelor de euro care ar fi putut fi de mare folos acestei tari. Ce fac, in schimb, insolatii neamului? Se ciomagesc spornic, pe cat de constitutional pe atat de murdar. Tot in plan extern, beleaua rufelor spalate in public a crescut atat de mare incat, in sfarsit, se scrie despre noi in toata lumea civilizata, si nu de bine, ci de rau. Amintesc doar trei surse. In cotidianul The New York Times se arata ca scandalul plagiatelor este valul de caldura care demonstreaza ca furtisagul este piatra de temelie a educatiei romanesti. De mic, individul este incurajat sa minta, sa copieze, sa dea spaga pentru a obtine note si calificative menite sa-l propulseze in viata si in cariera. Sa fie, adica, necinstit fata de sine si fata de ceilalti. Saptamanalul The Economist analizeaza razboiul dintre palate si pune fara sfiala degetul pe rana: credibilitatea Romaniei in plan international scade la fel de vertiginos ca leul in fata monedei euro. Daca mai adaugam ca jurnalistii de la Frankfurter Allgemeine Zeitung (unul din cele mai citite ziare din Germania) mai au putin si pun criza romaneasca pe prima pagina, intregim mozaicul neputintei. Sta in fiinta neamului sa ratam orice prilej de intalnire cu mersul normal al istoriei.

In Romania se poarta un razboi fatis intre tabere, intr-o perioada critica in care prioritatile ar fi trebuit sa fie cu totul altele. Aceste lupte naruie orice bruma de credibilitate. Mai plastic spus, marii pigmei politici ai poporului se bat sa afle care-i mai inalt in timp ce mai-marii Europei privesc acest freak-show cu buimaceala cu care oamenii normali se uita la bizarele buletine meteo de la posturile de televiziune romanesti.

Pe cat de ridicola li se arata observatorilor externi turbulenta politica a vremurilor actuale, pe atat de interesanta a devenit situatia pentru (tele)spectatorii interni avizi de scandal.

Montajul televizual al caniculei care a incins spiritele in politica de Dambovita e, intr-adevar, de mineriada. E mineriada intaistatatorilor innebuniti de setea de putere. Pe ecrane curg cuvinte mari, minerii elegant costumati controleaza deja palatele (Cotroceni, Victoria, Casa Poporului), intaiul om in stat face, ca in trecut, un viguros apel la ordine si ratiune, bumbaceala e in toi. Asemenea mascarade au fost, sunt si vor fi mereu pe gustul populatiei. In sfirsit, isi zic oamenii, se intampla ceva.

Episoadele puse in scena in numele adevarului, dreptatii si libertatii au, totusi, un defect major. Le lipseste un prezentator credibil, atat de credibil incat sa faca verosimil sau macar plauzibil un rahat cum rar iti este dat sa vezi intr-o viata de om. E nevoie, doamnelor si domnilor, de un prezentator precum Busu sau d-na Romica Jurca. E nevoie de o fiinta inofensiva, simpatica si bonoma pe care sa o pretuim in ciuda ineptiilor carora le da glas. Eu, unul, as dormi mult mai linistit daca as sti ca orice cod galben, portocaliu sau rosu al pericolelor care primejduiesc democratia mioritica ar fi prezentat, cu zambetul pe buze, de un Busu imbracat ca-n filmele cu personaje din Bronx, vesnic bucuros sa bata campii cu gratie.

Doar de dragul jocului, va invit, in incheiere, sa participati la un exercitiu benevol de imaginatie. Ati urmari un buletin meteo prezentat de Traian, Crin si Victor-Viorel, cei trei mari comici contemporani care ar discredita pana si nevinovatele dodii zilnice despre starea vremii?