Caricatura unei tari

In 20 noiembrie, Gazeta sporturilor publica un interviu de doua pagini cu renumitul (pe plan mondial!) caricaturist Stefan Popa Popa’s, artistul timisorean care a fost in tineretea sa si atlet, si handbalist si care a stabilit, printre altele, recordul mondial de Guinness Book (in 1995): 2772 de caricaturi in 10 zile si 10 nopti. Printre altele, pentru ca in acelasi an avea sa mai doboare un record, desenind 131 de caricaturi intr-o singura ora!

Cel care a realizat caricaturi la mai toti mai marii lumii (de la Barack Obama pina la Ban Ki-Moon, secretarul general ONU), cel care a portretizat in stilu-i caracteristic (caricaturistic, adica) si vedetele adevarate ale sportului (de la Nadia Comaneci pina la Zinedine Zidane), abordindu-si candidatii mai niciodata cu rautate (singura caricatura satirica data de Gsp intru ilustrarea interviului fiind cea facuta lui Boris Eltin), este foarte acid la adresa Romaniei. Mda, putea sa nu fie?

Iata, deci, parerea lui despre Romania: „In tara asta, lucrurile s-au intors complet. Cind mergi la scoala, prima poezie te anunta ce te asteapta. «Catelus cu parul cret, fura rata din cotet…». Primul verb pe care il invatam este «a fura». Ce sa mai faci atunci? Partidele au creat tara mortilor". Si poate merita sa citeze mai departe din „prima poezie": „el se jura ca nu fura, dar l-am prins cu rata-n gura…". Of, ce poezioara dragalasa, geniala-n simplitatea ei atit de… devoalanta!

Mai spune Popa Popa’s: „Traiesc in Romania, dar fug in Austria, in Franta, trag aer in piept de acolo. Revin si apoi plec iar, mi-e teama sa nu ma molipsesc".

Exagereaza? Poate. Poate cam cit exagereaza orice caricatura anumite trasaturi… caracteristice! Daca l-as intilni vreodata, eu unul l-as provoca pe cel care pe buna dreptate acuza si presa de vina ce-i revine („Ce ni se prezinta? Becalizarea si imbecilizarea poporului".) sa realizeze o caricatura a Romaniei, ar fi interesant de vazut cum ar portretiza-o timisoreanul.

Si pentru ca se leaga de minune, alta din Gsp: trei zile mai tirziu, Catalin Tolontan semna o tableta sub titlul „Presedintele", text scris pornind de la faptul ca un fotbalist stranier recent sosit in Romania (Candido Costa), tot vazindu-l pe Meme (Mihai Stoica, pentru nemicrobisti) cit era ziua de lunga la televizor, a crezut ca e presedintele tarii! Traian Basescu, deci. Concluzia lui Tolontan? „Daca un asemenea cunoscator de personaje il confunda pe MM cu Basescu, sau poate invers, intelegem  mai lesne de ce Steaua a ajuns ca Romania, pe post de adevarata echipa nationala. E plina de potential si niciodata implinita". Romania, deci, „plina de potential si niciodata implinita"… Cum altfel? Cum altfel, cind tara-i dominata de personaje si figuri parca desenate la Hollywood pentru o comedie de animatie pe cit de distractiva, pe tot atit de grotesca (in functie de care parte a liniei saraciei te afli)? Da, in loc sa avem parte cu preponderenta de exemple, de modele de urmat (de oameni responsabili, de cetateni, adica, de persoane consistente si personalitati implinite in adevaratul sens al cuvintului – deci nu doar din punct de vedere material), noi, atunci cind nu ne lovim in viata de zi cu zi de ei, sintem bombardati de mass-media cu tot mai multe caricaturi de politicieni, caricaturi de sefi de politie, caricaturi de functionari publici, caricaturi de patroni, caricaturi de presedinti de federatii sportive (cu porecle graitoare, precum Nasu Sandu ori Mitica Corleone…)

Ca veni vorba: oare ne mai mira ca in tara asta, care, iata, ne-a pricopsit (prin bunavointa presei meseriase) pina si cu un „mafiot fara stapin", exista fotbalisti nemicrobisti? Eu cred ca-i si asta chiar o premiera mondiala, ceva demn de Guinness Book of Records, la rubrica: Primul fotbalist nemicrobist – Cosmin Moti, F.C. Dinamo Bucuresti („Nu m-am uitat la meciul Stelei cu Utrecht, nu sint microbist.", Gsp, 06.11.10)