Cauza minora, efect major (I)

miercuri, 19 septembrie 2012, 17:45
3 MIN
 Cauza minora, efect major (I)

Lumea musulmana se afla iarasi in fierbere. Din Maghreb pana in Indonezia, „inchinatorii lui Mahomed" – cum se spunea pe vremuri – ataca si incendiaza ambasadele occidentale – americane, in primul rand, dar si  engleze, germane etc. Morti si raniti de-o parte si de alta, in Liban, Tunisia, Sudan, Yemen etc. Ba chiar si in capitalele tarilor vest-europene  – Londra, Berlin etc. – musulmani furiosi protesteaza, dau foc steagurilor celor care ii gazduiesc si cer razbunare in numele lui Allah. „Allah akbar" si „Orice, cu exceptia Profetului" striga toti si sunt foarte greu de oprit chiar folosind armele de foc.

Dar pe cine vor ei sa se razbune? Cauza care a declansat marea lor furie este cu totul minora, cel putin prin prisma noastra, a europenilor: un egiptean copt (crestin, adica), cetatean american, a realizat un filmulet de vreo 13 minute, Innocence of MuslimsInocenta musulmanilor, in care Profetul apare, intre altele si cu totul pasager, ca pedofil si homosexual….

Filmul, fara nicio valoare artistica, fara actori cunoscuti, realizat cu niste prieteni ai „regizorului", a fost plasat pe You Tube si de aici toata nebunia.

Sa trecem dincolo de evenimentele ca atare si sa cautam o explicatie mai profunda a fenomenului care, poate, ar ajuta mai mult la evitarea, pe viitor, a unor asemenea tragedii decat solutia americana bazata pe principiul „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte".

Este limpede ca pentru cultura europeana de azi – puternic secularizata -, o reactie ca cea a musulmanilor este de neinteles. Cum poti sa dai foc, sa distrugi, sa ucizi pentru un filmulet facut de un oarecare – fara nicio valoare artistica, de altfel -, in care este ironizat fie si un intemeietor de religie? Isus a fost, de exemplu, subiectul multor filme si romane (Codul lui Da Vinci, de exemplu) si nu in toate apare intr-o lumina favorabila. Dar nimeni n-a fost ucis sau condamnat la puscarie pentru asta; ba chiar unii au devenit celebri si s-au imbogatit creand un Isus cu totul necanonic, ca Dan Brown, de pilda. Doar Vaticanul a protestat, din cand in cand, dar fara mare efect. Si sa ne gandim ca la crestini Isus are o dubla natura, umano-divina, adica este si om si Dumnezeu, pe cand la musulmani Mahomed este doar om. Islamul este o religie sever monoteista (ca si iudaismul), iar Mahomed este doar un Profet, este adevarat, cel mai mare. Musulmanii recunosc si respecta toti profetii Vechiului Testament, Isus insusi este apreciat de ei ca un mare Profet, dar cel mai mare si ultimul este Mahomed. Repet, ei ii acorda un mare respect, dar nu-l considera Dumnezeu si nici ca avand vreo relatie de rudenie cu acesta. Allah il Allah, Muhammad Rasul Allah  – Allah este Dumnezeu, iar Mohamed este Profetul sau. El a fost ales pentru a transmite oamenilor ultima si cea mai adevarata Revelatie si aceasta va fi Coranul.

Asadar, crestinii nu incendiaza si nu ucid nici cand este afectata imaginea omului-Dumnezeu Isus, in timp ce musulmanii fac acest lucru in cazul lui Mohamed, care este doar om.

Cum am putea explica acest fenomen curios?

Sa aruncam inainte de toate o privire in istoria crestinismului. Secole in sir, orice afirmatie sau gest care afecta sau parea a afecta imaginea Mantuitorului era aspru pedepsita. Arderea pe rug era doar una din pedepse. Era, fara indoiala, barbara, dar a fost mult mai rar folosita decat s-a crezut. Si s-a crezut asa pentru ca Inchizitia a fost cea mai demonizata institutie de catre Iluminism si rationalistii de mai tarziu. Razboaiele religioase au facut mult mai multe victime, iar cel numit „de treizeci de ani" a ravasit pur si simplu Europa. Cruciadele au fost un alt exemplu de fanatism si au lovit nu numai pe „pagani", ci si pe fratii crestini ortodocsi considerati – in urma unor conflicte teologice absurde – schismatici. Cruciada a 4-a, de exemplu, a distrus mai mult Constantinopolul decat au facut-o atacurile numeroase ale „necredinciosilor". Sau Cruciada contra Albigenzilor din sudul Frantei din secolul al XIII-lea.

Asadar, istoria dramatica si, deseori, tragica a crestinismului ne poate ajuta, cumva, la intelegerea a ceea ce se intampla acum in Islam.

Comentarii