Cea mai frumoasa tara din lume

"Nu e tara mai frumoasa decit Romania. Dumnezeu a ales ca vena jugulara, care este Dunarea, sa se verse aici, sub ochii nostri in Marea Neagra" (s.a.m.d.) exclama, extatic, Corneliu Vadim Tudor, intr-o recenta emisiune TV, stiind ca va atinge coarda sensibila a romanilor mindri de "tarisoara" lor. Refrenul e mai vechi. Tonul l-a dat Alecu Russo in Cintarea Romaniei, un fel de poem in proza cu pasaje de un lirism planturos. Fervoarea lui Russo si a pasoptistilor in general era insa explicabila, prin dorinta de a prezenta occidentalilor valorile nationale si de a obtine sprijinul guvernelor europene pentru realizarea idealurilor lor, unirea Principatelor si apoi intemeierea si independenta Romaniei. Filonul nationalist a fost exploatat ulterior de samanatorism, de traditionalismul ortodox, de doctrina legionara si de ideologia comunista. Celebrele versuri ale "Mioritei" – "Pe-un picior de plai/ Pe-o gura de rai" – erau o referinta obligatorie. Regimul ceausist facuse o obsesie din "imaginea Romaniei". Oaspetilor straini, alesi pe sprinceana (scriitori, artisti, politicieni) li se serveau vizite – strict supravegheate – la anumite "obiective", ospete stropite generos cu tuica si vin pentru a le induce o stare de euforie; nota de plata consta in carti si articole ditirambice. Cei nemultumiti si deceptionati de ce vazusera deveneau nomina odiosa trecute sub tacere sau erau etichetati drept elemente "ostile", ce raspindeau calomnii si minciuni.

Care a fost, de-a lungul anilor, imaginea reala a Romaniei, asa cum reiese din marturiile majoritatii calatorilor straini? O tara a contrastelor, situata "la portile Orientului", o tara cu o admirabila elita intelectuala, cu peisaje frumoase nepuse in valoare, dar o tara cu cel putin un secol intirziere fata de lumea occidentala. O tema ce revine constant este aceea a ciinilor vagabonzi si a ciorilor (nu degeaba Ion Creanga tragea in ciori in curtea minastirii Golia).

Sa trecem la alta intrebare: care este astazi oferta reala a turismului in Romania? Sa precizam din capul locului ca inainte de primul razboi mondial turismul era ca si inexistent. Doar bucurestenii (cei cit de cit instariti) isi facusera un obicei in a lua "trenul de placere" spre Sinaia (vd. schita lui Caragiale intitulata tocmai "Tren de placere"). Baile Herculane (creatie a austriecilor), Slanicul Moldovei, Cavarna, Balcicul au fost descoperite mai tirziu. Abia dupa 1950-1960 putem vorbi de un turism care isi merita numele. Dar "cea mai frumoasa tara din lume" propune, in definitiv, relativ putine locuri de atractie. Bucurestiul? Un oras in plina modernizare dar sufocat de circulatia masinilor si de aglomeratia din mijloacele de transport in comun. Cartiere, imobile si biserici frumoase dar un patrimoniu arhitectural aflat mereu sub amenintare, case boieresti splendide sint lasate in paragina ca apoi sa fie demolate de catre "investitori" fara scrupule (vd. seria excelentelor articole ale lui Andrei Pippidi in "Dilema veche"). N-ar fi rau sa reabilitam un slogan dintr-un cintec in mare voga odinioara: "Fetite dulci ca-n Bucuresti/ In toata lumea nu gasesti", cu atit mai mult cu cit fetitele s-au inmultit si s-au modernizat si ele. Casa Poporului? O curiozitate monstruoasa. Interes turistic potential ar prezenta mormintul (mormintele) Ceausestilor: si cel in care se afla acum si cel in care vrea sa-i ingroape familia… Sa vedem mai departe. Unde sa mearga turistul strain? In Baragan? Ce sa viziteze? Urziceniul? Tandareii? Slobozia? Litoralul atragea, intr-o vreme, multi turisti straini (sedusi si de preturile ieftine). Statiunile au fost insa desfigurate de hoteluri tip "bloc"; apa e murdara, nisipul la fel, hotelurile si restaurantele scumpe, pe plaja urla muzica din difuzoarele plasate la tot pasul. Delta Dunarii? E o minune, dar citi turisti poate primi? Sa urcam spre Moldova. Focsaniul? Birladul? Vasluiul? La Iasi, Piata Unirii e inconjurata de blocuri, strada Cuza Voda e lasata sa moara, strada Lapusneanu nu mai e ce-a fost, Copoul (dar si aici s-au implantat turnuri si cutii de chibrituri) e fermecator, si prin animatia studenteasca, dar il parcurgi intr-o zi (incluzind si masa de prinz la excelentul restaurant Casa Bilius). Ce avem mai spre nord? Suceava? Botosani? A, era sa uit Cotnariul, cu vizitarea cramelor, de unde turistii straini pot iesi (ca la Murfatlar) pe patru carari dar fericiti. Evident, sint minastirile din Nord, cu adevarat unice in lume, iar aici nu mai insist. In Transilvania, in sfirsit, cetati medievale, orase frumoase al caror centru istoric – prin miracol – s-a pastrat: Sibiu, Brasov, Sighisoara, Bistrita. Au plecat insa sasii, care aveau grija de casele lor si care cultivau traditiile lor culturale. Satele transilvanene sint si ele cochete, au o pecete inconfundabila. Maramuresul are, inca, un aer arhaic, fermecindu-i pe strainii dornici de depeizare. Insula Ada-Kaleh, lacul Brates, peisajul salbatic din Insula Mare a Brailei au disparut in neant.

Cam atit. Am lasat la urma Carpatii. Au inspirat legende, au hranit imaginatia romancierilor: mitul lui Dracula, Castelul din Carpati al lui Jules Verne. Peisajul montan e de o remarcabila varietate, cu zone inca aproape necunoscute turistilor. In unele lanturi muntoase se poate face alpinism, in altele drumetii, turistii mai "pasnicii" se  relaxeaza in plimbari tihnite. In Sinaia, Predeal, Poiana Brasov au rasarit sute de vile noi, mai peste tot exista pensiuni primitoare si restaurante de calitate (acolo unde nu e muzica: oare cind vor invata romanii ca occidentalii vor sa manince si sa converseze in liniste?). Iata de ce cred ca "Explore the Carpathian garden" e un slogan bine ales; totul e sa facem in asa fel incit sa aiba acoperire. Adica sa inceteze distrugerea padurilor, sa se amenajeze pirtii de schi moderne, sa se reabiliteze cabanele (multe din ele ajunse intr-o stare jalnica), sa nu mai existe "ursi gunoieri". Romanii sa nu mai lase in urma doze de bere, sticle, recipiente din plastic, hirtii etc. dupa ce petrec un week-end "pe cinste" cu mici si cirnati la gratar. Si, bineinteles, sa existe o infrastructura demna de o tara civilizata, cu drumuri fara gropi si cu autostrazi nu gituite de fluxul masinilor precum cea "a Soarelui".

Asadar, Romania – "cea mai frumoasa tara din lume"? Sa fim seriosi. Haideti sa aruncam o privire "din avion" catre Europa. Italia, un imens muzeu in aer liber, Franta, unde gasesti toate formele de relief si satele sint mici bijuterii, Padurea Neagra, Heidelberg, Freiburg si Constanz, Alpii, Montreux si lacul Léman, Viena, Innsbruck si Salzburg, Croatia, cu fabuloasa Coasta Dalmata, "Praga de aur" si Karlovy Vary, apoi tarile al caror potential turistic nu este inca fructificat cum trebuie, Muntenegru, Albania (unde marea e de o dumnezeiasca transparenta) etc., etc. Incit, daca vrem sa facem din Romania o tara competitiva din punct de vedere turistic, ar cam trebui – deocamdata – sa ne vedem lungul nasului.