Ceva despre modul electiunii peste Prut

 Fenomen curios, aproape incredibil pentru cine cunoaste tabieturile alor nostri: cozile de basarabeni la sectiile de votare pentru alegerile in Parlamentul Romaniei. Am vazut cateva imagini, pe Publika si prin alte parti: cozi pe bune, cu oameni care asteapta stoic sa le vina randul, in ciuda frigului, dar, mai ales, in pofida unui complex pe care il credeam irepresibil: amestec de lasitate, prejudecata si ceea ce as numi (si asta e inca un termen susceptibil de precizari) socoteala de musteriu care pastreaza maniacal asul in maneca, fiindca, nu-i asa?, nu se stie niciodata. Inainte, isi mai luau masuri de precautie, mai catau prin parti, in directia acoperisurilor unde se zvonea ca stau cameramani cu ochi albastri si inregistreaza de-a maruntelul, inclusiv suflarea a carei anvergura, la o adica, ar fi putut sa denunte, specialistilor in materie psiho-somatica, ceva – desigur, relevant – cu privire la intensitatea elanului si forta de presiune a imboldului. Cum care elan, care imbold? Alea care te scot din casa, pe lapovita, si iti tarasc pasii pana la urnele de vot din mult anatemizata ambasada…

Vorba VitalieiPavlicenco (dintr-un articol de pe vox.publika.md pe care l-as conspecta rapid in continuare), „e foarte bine ca romanii nu se mai tem sa apara in public la votare". O mutatie, asadar, macar aparent, forma, dupa se stie, urmand – mai devreme sau mai tarziu – sa-si adjudece fondul. Dar nu stiu daca putem conchide, abrupt, ca „sunt mandri ca au cetatenie romana". Oare? – m-as intreba, cu zeci de exemple (care doar mandrie nu denota) in reminiscenta. Habar n-am pe ce criterii acorda Guvernul roman cetatenie. Loialitate cumva? Sa nu pomenim de funie in casa spanzuratului: stim bine cat mercantilism, cat calcul pragmatic (si, in fond, cat cinism) se ascunde sub pretinsa aspiratie de redobandire a cetateniei romane: daca nu otova, atunci, sigur, intr-un sir mult prea lung de cazuri. Limba, atunci, ceva semne de aculturatie, daca nu dovada temeinica a cunoasterii, hai, nu culturii romane, ca aici trebuie sa fii Manolescu sau Plesu, ci a romanei corecte (inca n-am zis literare!)? As! O dictare de control, de nivel gimnaziu, nu mai mult, ar fi lasat pe dinafara (pe dinafara granitelor, evident!) atatia neaveniti, potop de burtaverzime si indivizi care ne detesta visceral in timp ce de ochii lumii joaca exuberant fraternizarea. Sunt romanii de calcul si de conjunctura.

Revin la articolul VitalieiPavlicenco. E scris, franc, din perspectiva liderului de partid (PNL.md), nu a publicistului (care, nici el, in vremurile noastre, nu mai e atat de creditabil, din nefericire). O anume exasperare a atitudinii insa il face citabil. Trec peste amanuntele asa-zicand de specialitate: animozitate doctrinara sau simpatii pe baza de afinitati cam de aceeasi sorginte (plus niscaiva interese de natura pecuniara – astea sunt inerente si aici ca si aiurea). Ideea care trebuie neaparat izolata: cum ca basarabenii cu cetatenie romana s-ar afla cu cinci ani in urma procesului politic din Romania, fiind ca atare pasibili de manipulare. O mostra de „esafodaj" in aceasta ordine: „Ei au votat si azi himere. Lumea la noi voteaza hoti, pentru ca ei au bani furati si isi pot face campanii electorale". Si inerentul corolar patetic (mica fanta, de fapt, catre discursul nostru public, catre un anume stil de sensibilizare): „Asa veti vota, asa veti trai – in prostie si minciuna, in hotie si manipulare". Dar poate ca e doar stilul – imprecativ, bombastic – al national-liberalilor, cine stie…

Altceva de retinut (si de aprofundat, la o adica: intins debuseu pentru jurnalistii de investigatie): Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Un Departament ai carui functionari „nu au facut nimic pentru basarabeni, decat ca au pompat banii romanului in cine le-a placut lor, in special in oamenii PL-ului, fapt pentru care acum «liberalii» neuinionisti ii sprijina". O tema, repet, numai buna de luat la bani marunti, fiindca romanismul, in formula pe care o tot vedem, renteaza, probabil, de la inceput, de nu va fost cumva gandit ca atare! Ce stingheritor e insa liderul de partid din cearcanul urmatoarelor afirmatii (si cata pondere ar fi castigat publicistul pur si simplu): „Imi amintesc si azi ce jena au trait cei care se simteau datori fata de Adrian Nastase si i-au facut campanie electorala, iar cand a invins Basescu, nu stiau cum sa se reincleie de safeul cu bani de la DRRP". Un culoar in capatul caruia zac, parol, mormane de dosare!

Ghenadie Nicu este corespondet al Ziarului de Iasi in Republica Moldova.