Ceva usor ca o ninsoare

La ce sa ne uitam pina incepe cu adevarat anul cel nou…? Ceva pozitiv, deconcertant, energic, fara mari probleme sau anxietati… Seinfeld functioneaza pe jumatati de ora intre una ori alta, insa Woody Allen e un film intreg, o poveste rotunda, cu morala si invataminte cinice, nelipsite de o anumita caldura. Ultima sa realizare a devenit disponibila sub numele You Will Meet a Tall Dark Stranger (Vei intilni un strain inalt si brunet).

Pe linga rolul esential jucat in divinatia astrologica, expresia din titlu are, in limba engleza americana, si sensul figurativ al intilnirii cu moartea. Personajele cele mai apropiate de acest eveniment sint Alfie (Anthony Hopkins) si Helena (Gemma Jones), care in al optulea deceniu de viata se despart, dupa 40 de ani de casatorie. Alfie isi doreste un nou inceput, considerindu-se prea tinar la spirit pentru descurajant de realista sa nevasta. Fiica lor, Sally (Naomi Watts), e maritata cu un scriitor ratat (Josh Brolin), a carui frustrare si inactivitate rod incet casnicia. Alfie, personajul jucat de Anthony Hopkins, se recasatoreste foarte curind cu o blonda prostituata de infinit prost-gust, dar de douazeci si ceva de ani, in timp ce fosta lui sotie, proaspat parasita, isi pune speranta in previziunile unei false astroloage: aceasta o anunta ca in curind va intilni un strain inalt si brunet.

O telenovela cu mari actori, asa pare, uneori, You Will Meet a Tall Dark Stranger. Regia e nespectaculoasa, abundenta de interioare statice ducind cu gindul la productii de televiziune. In pragmatismul sau, Woody Allen mizeaza totul pe scenariu si actori, ambele fiind in acest caz la cel mai inalt nivel; in desfasurarea actiunii, Allen contrapune tristele evenimentele cu un cinism al comicului de situatie inspirat, parca, din comediile shakespeariene. Vocea care nareaza filmul aduce aminte la inceput ca viata e o poveste alcatuita din vorbe si din zbucium, neinsemnind nimic. La sfirsitul filmului, citatul e repetat, cu o adaugire care confera iluziilor un rol mai imporant decit medicamentelor.

Printre deliciile filmului, rolul de batrin naiv, jucat de Anthony Hopkins, e dintre cele mai rafinate. Obisnuiti cu aparitiile lui, variind intre intelectual si intelectual canibal, nu putem decit sa admiram flerul de a se pune, la indicatiile lui Woody Allen, in pielea unui octogenar care merge la sala, se bronzeaza la solar si se infatueaza cu o prostituata vulgara care-i maninca toti banii. Bine-nteles, tonul e caricatural, aici aparind in film si o usoara senzatie de frivol. Uneori, din prea multa tipizare si cinsim, You Will Meet… aluneca spre telenovela/serial de comedie, pe care doar acesti mari actori il salveaza inapoi inspre cinema. S-ar putea spune ca acceptul lor de a juca intr-un film relativ simplu e mai degraba un  omagiu adus lui Woody Allen si perspectivei lui asupra vietii ilustrate in cinema: cu ironie si detasare, autorul recomanda iluziile ca cel mai bun medicament impotriva suferintelor vietii. Aceasta e si reteta cinema-ului de succes, aceasta e reteta Hollywood-ului. Departe de a fi identificat cu blamul si excesele imputate de catre presa principiala retetelor de mai sus, Woody Allen e un caz rar, un  soi de relicva a distractiei invatate, educate. Desi desfasurind emotii de telenovela, You Will Meet… arata un romancier care se lupta cu propriile limite creative; o familie de muzicologi si critici literari, o pictorita incurcata cu un galerist si, mai ales, niste momente de maxima iluzie amoroasa, care nu sint, in general, portretizate atit de exact in inconsistenta lor.

Ar fi usor sa-mi explic cinismul lui Woody Allen doar prin perspectiva virstei, dar exact asta o sa fac. Ce admir, dincolo de aceasta inteleapta recunoastere a comicului vietii, e placerea lui de a se aseza pe scaun in restaurantul in care se filmeaza si de a ne minti in fata.