Cine conduce, de fapt, Romania?

Un mare poet se intreba candva: "Cui ii este bine in Rusia"? La fel, ne putem intreba cui ii este bine azi in Romania, cine a avut si are interesul sa destabilizeze o tara, sa o decredibilizeze in interiorul aliantelor sale militare si politice, sa antagonizeze guverne de care in mod normal ar trebui sa te simti aproape? Cineva scria in urma nu cu mult timp ca a-l acuza de anti-americanism pe Crin Antonescu este o prostie. Oare? Omul este limpede ostil Occidentului democratic, pe care il acuza de cate-n luna si in stele. Este, trebuie spus, un spirit structural anti-liberal. L-ati vazut vreodata dialogand? Universul sau mental este unul dictatorial. Lipsit de orice urma de umor, indragostit de sine, autocentrat, exaltat si nasabuit, se crede lider providential. Unul ca el, vorba Elenei Ceausescu, se naste odata la 500 de ani. Cu ce o fi gresit acest popor sa aiba parte de un al doilea la distanta de doar cateva decenii?

Eu cred ca raspunsul sau recent, in care si-a permis o total deplasata ironie in directia Departamentului de Stat, vine tocmai din sentimentul ca ne putem face de cap dupa cum avem chef, ca America nu va misca, va accepta, volens-nolens, nabadaile si nazurile noastre. Dar aici nu mai este vorba de frivole capricii, de bazdacuri puerile, ci de destinul euro-atlantic al Romaniei. Faptul ca presedintele interimar isi ingaduie sa-l admonesteze pe ambasadorul Statelor Unite mi se pare de-acum o proba de irational si auto-distructiv infantilism. Dl Mark Gitenstein nu face politica personala la Bucuresti, el reprezinta Statele Unite ale Americii. Ratoielile trufase si aroganta nombrilista nu servesc la nimic altceva decat sa-l faca pe Crin Antonescu, probabil cel mai ridicol politician roman de dupa 1989, sa se simta important. Asa isi rezolva el complexele de inferioritate. Ma intreb ce spun oamenii intregi la minte din PSD cand trebuie sa se raporteze la nevrozele lui Crin. Despre PNL prefer sa nu ma (mai) intreb.

Evident, presedintele interimar are probleme cu interiorizarea, cu procesarea unor mesaje limpezi (sunt convins ca traducatorul si-a facut perfect datoria in timpul intalnirii cu dl Philip Gordon). Nu-l poate suna vreun specialist la telefon, sa zicem doamna Zoe Petre, fosta conducatoare a unui stralucit doctorat care nu s-a materializat niciodata, a ramas de fapt unul interimar, sa-i traduca, de data aceasta din romaneste in romaneste, despre ce este vorba? Si sa-i povesteasca despre cum a fost cu "neamestecul in treburile interne" pe vremea lui Ceausescu…

Crin Antonescu nu intelege, ori nu vrea sa inteleaga, ca Statele Unite nu pot accepta anihilarea sistemului democratic-procedural in Romania, un stat cu care s-au stabilit relatii, sa speram durabile, de parteneriat strategic. In mod cert, vitale pentru o Romanie independenta si democratica. Pe Crin Antonescu il deranjeaza ceea ce el percepe "poruncile" venind dinspre Washington si Bruxelles. Cum ii amintea Sorin Ionita, cand faci parte dintr-un club, accepti regulile clubului ca pe niste porunci. Sunt de fapt "constrangeri" liber asumate. Ele sunt obligatorii si respectarea lor tine de luciditate, responsabilitate, onestitate si bun simt. Din pacate, aceste patru virtuti nu figureaza in palmaresul comportamental si psihologic al lui Crin Antonescu.

Respectatul istoric Neagu Djuvara a fost printre primii (daca nu chiar primul) care au diagnosticat sindromul prostului fudul in cazul acestui aventurier politic. Victor Ponta a ignorat ce se scria despre El Crin, a crezut ca poate sa-l domoleasca pe naravasul carlan. S-a inselat. Ponta este poltron, dar nu este suicidar. El Crin, acest jalnic desperado, este favoritul lui Felix si al structurilor din umbra care fac jocurile in Romania. Ura lui pentru Traian Basescu este obsesiva si totala. Lucreaza in complicitate directa cu Ion Iliescu. Acesta si-a descoperit acum o noua tinerete revolutionara. Freamata, ataca, acuza. Retraieste baricadele si minciunile junetii sale staliniste. Mi-l pot imagina pe batranul aparatcik iesind la lupta in detasamentele de soc ale colonelului Dogaru, alt piroman politic. La fel ca in noiembrie 1946, hai la lupta cea mare….

In aceste zile, Romania se indreapta vertiginos spre haos. Cititi declaratiile incendiare ale lui Relu Fenechiu. Statul de drept este ponegrit si contestat. Cei care au dorit aceasta sinistra degringolada par incapabili sa se opreasca. Victor Ponta trebuie sa iasa din minorat, din adolescenta politica, sa-si depaseasca, daca poate, complexele si sa le spuna lui Crin, lui Ilici si lui Felix: "Enough is enough. Nu vreau ca numele meu sa fie asociat cu distrugerea tarii. Nu vreau ca guvernarea mea sa intre in istorie drept ciuma lui Ponta". Va fi in stare sa o faca? Ori este doar o marioneta, prizonierul celor care vor sa transforme Romania in ceea ce Dragos Paul Aligica defineste drept un regim autoritar, oligarhic si kleptocratic? Ramane de vazut. Asemeni epidemiei din romanul lui Camus, ceea ce s-a abatut in ultimele trei luni asupra Romaniei pare sa fie de un absurd absolut. Ati observat cat de des apar in variile comentarii cuvinte gen "cosmar" si "halucinant"?

Prins intre istericalele vindicative ale lui Crin Antonescu si panica baronilor penali, vinovati de fraude electorale nemaivazute, Ponta are o marja de manevra extrem de precara si de stramta. Care se ingusteaza cu fiecare ceas, transformandu-l, fatal pentru el, intr-un mameluc neputincios.

P.S.: Clarificari semantice: Vreau sa precizez la ce ma refer cand folosesc termenii de isterii (in legatura cu presedintele interimar) si de mameluc (in legatura cu premierul Romaniei). Utilizez asadar "Noul Dictionar universal al limbii romane", Bucuresti si Chisinau, Editura Litera International, 2007:

Isterie, isterii: boala a nervilor manifestata prin sufocari, convulsii, accese (de ras, de plans) etc (p. 629)

Isterizat: cuprins de nervozitate, care are o criza de nervi (idem)

Mameluc, mameluci: 1. soldat din cavaleria sultanilor egipteni; 2. soldat din escadronul garzii imperiale franceze, participant la expeditia lui Napoleon in Egipt; 3. (fig) om fara personalitate, fara pareri proprii (p. 774).

Cred ca un cititor de buna credinta va intelege, asadar, ca vorbesc despre un presedinte interimar cuprins de nervozitate, aflat intr-o permanenta criza de nervi, si despre un premier fara personalitate, lipsit de pareri proprii. Deci vorbesc aici, stricto sensu, fara niciun fel de metaforizare ori de hiperbola, cu maximum de rigoare analitica, despre un isterizat si despre un mameluc. (text preluat de pe www.contributors.ro)