Circumcizia intre traditie, religie si indicatie terapeutica

Circumcizia ar trebui privita dincolo de semnificatiile sale cultural-traditionale, de integrare intr-o anumita societate sau grup religios, dat fiind faptul ca in centrul ei se afla insasi Creatia lui Dumnezeu: Copilul.

Desi, la prima vedere, circumcizia este considerata actualmente un fenomen rar, care si-a pierdut semnificatia traditionala, totusi statisticile arata ca este practicata in mai multe cazuri decit am fi tentati sa credem. In Marea Britanie, in anul 2000, 3,8% din copii erau circumcisi pina la virsta de 15 ani, in scadere fata de anii 1980, cind procentul atingea 6,5%. Danemarca a pastrat procentul stabil, de 50 de ani incoace, la 2%. In SUA, conform National Centre for Health Statistics, s-a inregistrat o crestere globala de la 64,3% in 1979 la 65,3% in 1999, dar exista diferente majore, in functie de regiuni: in partea de vest, procentul a scazut de la 63,9% la 36,7%, scadere ce poate fi atribuita numarului ridicat de nasteri in populatia latino-americana, care nu practica circumcizia copiilor, in timp ce in sud fenomenul a luat o mai mare amploare, imprimind cresterea globala a procentajului. In Canada, National Institute for Health Information sustine, in 2005, ca 9,2% din nou-nascutii de sex masculin au fost circumcisi in spital.

Cerinta religioasa sau ritual, circumcizia este practicata din cele mai vechi timpuri, unele culturi asimilind-o ca parte a traditiei de trecere intr-o alta etapa a vietii, astfel explicindu-se momentul efectuarii ei: la nastere, in copilarie sau la pubertate. Practica este mai notabila in rindul evreilor si musulmanilor, fiind mai frecventa in SUA decit la alte state vestice.

In cultura evreiasca, forma originara a circumciziei s-a practicat in mod traditional din timpul lui Abraham, intr-un ritual denumit Brit milah, ce se realizeaza in a 8-a zi de la nasterea baiatului, circumcizia fiind facuta de mohel, in prezenta familiei si a prietenilor, urmata apoi de o masa festiva. Acest ritual de Brit milah semnifica dimensiunea comuniunii dintre Dumnezeu si Copiii lui Israel. Pe linga aceasta insemnatate religioasa, exista si alte motive ale practicarii sale in cultura evreiasca. In secolul I, filosoful evreu Philo arata faptul ca circumcizia reprezinta "excizia placerii sexului care vrajeste mintea", conceptie regasita in secolul al XII-lea la Maimonides, care considera aceasta practica necesara in vederea reducerii comportamentului sexual si slabirii legaturii sexuale dintre barbat si femeie ("Guide for the Perplexed", partea a III-a, cap. 49). In prezent, Brit milah tinde sa fie inlocuita de Brit shalom, ceremonie initiata de miscarea evreilor impotriva circumciziei care s-ar desfasura inainte de a sti sexul copilului. Argumentele acestei miscari, determinata de ingrijorarea ca circumcizia poate produce rau copilului, atit fizic cit si psihic, se bazeaza pe considerente etice, precum si pe principiul egalitatii dintre sexe.

Din punct de vedere medical, ratiunile probabile legate de practicarea acestei interventii ar fi determinate de relatia circumcizie-cancer penian, HIV, boli cu transmitere sexuala, infectii de tract urinar. In urma studiilor efectuate, in 1996, Societatea Americana a Cancerului a declarat faptul ca circumcizia nu ar trebui efectuata in scopul unic al prevenirii cancerului penian, intrucit incidenta bolii este scazuta, iar rezultatele studiilor s-au dovedit a fi neconcludente. In ceea ce priveste relatia circumcizie-HIV, studiile au aratat ca barbatii circumcisi sint mai putin susceptibili la infectia HIV. Rezultatele primului studiu controlat randomizat, publicate in noiembrie 2005, arata ca circumcizia masculina are un grad de protectie impotriva HIV echivalent cu al unui vaccin de mare eficacitate, daca acesta ar exista. Acelasi studiu a demonstrat o scadere cu 60% a ratei infectiei HIV la cei circumcisi in Africa subsahariana. O estimare a Organizatiei Mondiale a Sanatatii publicata in "U.S. Public Library of Science Medical Journal" exprima acest risc mai scazut al infectiei HIV la barbatii circumcisi prin faptul ca daca in urmatorii 10 ani toti barbatii ar fi circumcisi, ar putea fi evitate 2 milioane de noi infectii HIV. Exista insa temerea de intelegere gresita a rezultatelor acestor studii, de a pune in mod eronat semnul egalitatii intre circumcizie si utilizarea prezervativului. Metodele de protectie impotriva transmiterii sexuale a virusului ramin de importanta capitala. Concluziile altor studii efectuate la Universitatea din Baltimore arata ca circumcizia nu protejeaza impotriva altor boli cu transmitere sexuala, precum sifilisul sau gonoreea. In relatia circumcizie-infectia tractului urinar s-a constatat o incidenta mai scazuta a infectiei la copiii circumcisi, dar numarul relativ mic de cazuri studiate face ca ipoteza sa nu poata fi deplin confirmata.

Circumcizia prezinta riscuri deloc de neglijat, printre care se numara: hemoragia, infectia plagii, stricturi/fisuri, ulceratii, fasceita necrozanta urmata de gangrena galopanta, ocluzia sistemului venos penian, papilomatoza in jurul leziunii de circumcizie, pierderea sensibilitatii, impotenta, erectii dureroase prin pierderea rezervei de tesut, traume psihologice etc. Aceste considerente sint suficiente pentru ca nici o asociatie medicala nationala sau internationala din lumea moderna sa nu recomande practicarea de rutina a circumciziei. In 1999, Academia Americana de Pediatrie a conchis ca datele sint insuficiente pentru a recomanda circumcizia de rutina si nu s-au adus dovezi pentru a demonstra ca circumcizia aduce mai mari beneficii fata de riscurile si efectele negative ale procedurii. La aceste argumente se adauga cele de ordin etic. Circumcizia copiilor efectuata fara dovezi indiscutabile de beneficiu poate fi echivalata cu un act nonterapeutic de cercetare. Copilul nu are capacitatea de a consimti asupra procedurilor medicale, acest lucru revine parintilor, dar circumcizia nu poate fi considerata de o importanta capitala, astfel incit sa nu se poata astepta pina la virsta la care copilul sa-si poata exprima opinia.

Circumcizia ar trebui privita dincolo de semnificatiile sale cultural-traditionale, de integrare intr-o anumita societate sau grup religios, dat fiind faptul ca in centrul ei se afla insasi Creatia lui Dumnezeu: Copilul.