Constanta lui Radu Mazare

Abia asteptam sa vina vara, sa scap de obligatiile din Iasi, de zecile de gropi de pe soseaua Nationala si de pe strada Tabacului, de cozile lungi uneori de 3 kilometri care se formeaza la bariera BJATM cind trec doua trenuri la scurta distanta unul de altul, de praful de doua degete care se asaza zilnic peste masina mea, in fine, abia asteptam sa scap de un oras imbicsit, parca neadministrat, peste care s-a mai asezat, ca o closca turmentata, si caldura si sa fug catre sud, acolo unde mereu aerul mi s-a parut mai respirabil, iar marea de-a dreptul o binecuvintare. Prin urmare, mi-am minat bunul meu Ducipal Sandero catre Constanta.

Fiind de-al locului, nu reusesc sa privesc orasul in care am trait atitia ani cu ochii unui turist. Dar, cum ajung din ce in ce mai rar pe acasa, reusesc sa vad foarte bine schimbarile pe care urbea de la malul marii le sufera. Anul acesta mi-a zgiriat retina, mai mult decit oricind, starea jalnica in care a ajuns zona cea mai frumoasa din Constanta: este vorba despre partea veche a orasului, situata dincolo de Piata Ovidiu, pe care localnicii si cunoscatorii o numesc „peninsula". Aici existau si partial inca mai exista (nu pentru foarte multa vreme, ma tem) niste case vechi de sfirsit de secol al XIX-lea, cu decoratiuni Art Nouveau, cu un eclectism pe care, pe vremuri, nu-l gustam neaparat, dar care acum mi se pare agreabil; a devenit el insusi un stil specific acestei zone, fiind, de fapt, un raspuns arhitectural la amestecul de etnii, culturi, obiceiuri care defineste spatiul atit de colorat al Dobrogei. In plus, strabateam, cind eram elev, de cinci ori pe saptamina aceasta zona, pentru a ajunge la Biblioteca municipala, aflata atunci intr-o veche si frumoasa cladire, revendicata intre timp de Mitropolia in proximitatea careia se afla. Memoria mea a conservat, prin urmare, foarte multe detalii ale batrinelor cladiri si, mai ales, o atmosfera care ma trimitea, pe atunci, intr-o alta epoca si intr-o alta lume. Desi am locuit in alt cartier, mult mai proletar, aceasta este partea tomitana pe care o simt cel mai aproape. Doar ca, intre timp, citeva vechi imobile ce strajuiau Piata Ovidiu s-au prabusit de-a dreptul fara ca nimeni sa faca un minim gest de oprire a acestui fenomen aberant. E vorba de un proces care a durat mai bine de zece ani; zece ani de nepasare, de nesimtire crunta a autoritatilor si, in special, a primarului Radu Mazare. Dar sa ma stapinesc deocamdata, lasind pentru finalul acestui articol opiniile pe care le am despre acest personaj.

Am coborit sa-mi plimb copilul pe faleza atit de cunoscuta care incepe de la intrarea in port, trece pe linga Cazino si se sfirseste in Portul Tomis. Cazinoul nu mai este folosit, se afla in ruina. Geamuri sparte, pereti coscoviti, tencuiala cazuta, decoratiuni distruse. Daca va fi lasata in aceasta stare, majestuoasa cladire va deveni, in citiva ani, o amintire. Mie unuia mi se pare absurd ca acest simbol al Constantei (care abia numara 101 ani) sa fie parasit cu nonsalanta. Oare chiar nu s-o fi gasit nimeni sa investeasca si sa puna la cale o afacere aici? Oare nu a gasit primaria nici o strategie de salvare a edificiului? Se pare ca nici nu exista astfel de intentii, de vreme ce faleza insasi se pravaleste in mare, iar de la bugetul local nu s-au gasit nici macar fonduri pentru a se vopsi balustrada care, pe vremuri, era alba, iar acum e mai mult ruginita. Ai impresia, daca ajungi acolo dimineata foarte devreme si nu mai e multa lume in preajma, ca ai nimerit intr-un oras din care toata lumea a fugit de ceva vreme din cauza vreunei invazii. Vizitat dinspre port, orasul Constanta seamana din ce in ce mai mult cu epava de la Costinesti. In fine, daca cineva insista si isi continua plimbarea pe linga statuia lui Eminescu si Institutul de Marina, daca are rabdarea de a trece si prin Portul Tomis, insalubru si atit de cretin amenajat cu niste biloaie de fier ruginit pe post de opera de arta, ajunge pe Plaja Modern. E o varianta fericita, pentru ca altfel ar trebui sa coboare cele citeva sute de scari in ruina, pe care iti poti fringe gitul ori, daca ai noroc, doar picioarele la orice pas, daca nu esti foarte atent. In plus, plaja este napadita de balarii, iar esplanada pare a se fi transformat intr-o groapa de gunoi a orasului, in care mirosul de mite moarte se distinge net.

Sa fim seriosi: de ce vin turistii in Constanta? A devenit orasul, de cind este administrat de Radu Mazare, un fel de anexa a statiunii Mamaia? Se pare ca da. Ruinei si degradarii partii vechi a orasului le corespund palmierii, telegondola si cluburile din Mamaia. Pentru Radu Mazare cultura se reduce la dansurile din buric, in ritm de salsa sau de samba, prestate de niste soldane sud-americane. Radu Mazare pare a fi devenit primarul Mamaiei. Nu neg ca este un primar bun pentru dezvoltarea acestei statiuni, dar unul catastrofal pentru adevarata Constanta. Mie unuia mi se pare revoltator ca un astfel de personaj, cu alura de interlop narcotizat, de o incultura crasa, de un grobianism sfidator, are in mana soarta unui oras cu o traditie care porneste (sau macar se revendica), nu e asa?, de la Ovidius? Dar oare ce ar raspunde primarul Tomisului daca ar fi intrebat cine a fost Ovidius? Ca e ala cocotat pe soclu in piata cu acelasi nume? Inteleg ca, la vreme de criza, Teatrul Liric – opera, mai pe intelesul tuturor – sta sa fie inchis, ca si revista „Tomis" e amenintata de aceeasi soarta. Ce conteaza insa toate astea, ce conteaza monumentele, Cazinoul si traditia orasului, pe linga artificiile din Mamaia? Radu Mazare distruge exact ceea ce oriunde in lume atrage cei mai multi turisti: vestigiile culturale, traditia, simbolurile urbei, spiritul locului. Lipsit de interfata simbolica specifica, orice oras este destinat anonimatului, deci dispare de pe harta turistica.

Am vazut ca un foarte bun cotidian local, „Cuget liber", a pornit o campanie pentru salvarea peninsulei din ghearele acestui primar incult si obtuz: ei propun, nici mai mult, nici mai putin, decit transformarea zonei vechi a orasului in rezervatie arheologica si turistica. Cred ca e singura solutie de a conserva aceasta zona, care rezista, in anumite parti, inca de la grecii antici, dar care se prea poate sa nu mai reziste inca unui mandat al acestui primar incult, grosolan, fara orizont, care este Radu Mazare.

P.S.: Oare cum vede Iasul un bastinas plecat de ceva vreme de acasa?