Convorbiri enigmatice

 

Zapada parca isi scoate pirleala pentru bucata de iarna in care nu ne-a vizitat si nu se da dusa nici incalzita de lampa cu benzina. In anii trecuti aveam la vremea asta ghiocei, zambile si toporasi si puteam sa oferim aceste floricele chiar culese de noi. Acum boscorodesc nemultumit ca stratul de zapada are inca vreo 30 cm grosime.

Ma uit pe geam din cauza unui interes deosebit pe care mi-l provoaca trecerea lui mos Pantalon spre vreo dugheana. Batrinul se uita intens spre geamul meu si, convins ca nu ma vede, continui sa-l tin sub observatie.

Mai intii trece de poarta. Apoi se opreste si iar se uita spre geam. Pare ca ezita si ciinii il iau la intrebari cu latraturi blinde. Intr-un final, se intoarce si suna. Habar n-avea ca firul spre sonerie l-au rupt ciinii.

Mos Pantalon asteapta si vin spre el dupa ce inchid ciinii.

– Ai inchis bine asasinii?

– De ce ii jignesti? N-au omorit pe nimeni.

– N-au omorit pentru ca n-au cum.

– Hai, intra, te rog.

Mosul merge cu grija, deloc grabit si imi arunca peste umar:

– Ce faci?

– Tocmai voiam sa mai scriu ceva.

Mosul nu pare deranjat ca nu pot sa mai scriu vreo capodopera pentru posteritate si ma sfichiuieste rautacios:

– Lasa, cu o prostioara in plus sau minus, nu-i paguba pentru omenire.

Am hotarit, datorita acestei grave jigniri, sa nu-i dau nimic de baut si s-o scurtez rapid cu el. Dar mos Pantalon se asaza comod si ataca frontal:

– Hai, n-aduci tot ce trebuie?

– Ce sa aduc? o fac pe prostul.

Mosul se freaca pe cap si se uita nauc la mine.

– Dar ce-ai patit, ai cazut in cap?

Devin morocanos, scot sticla, tirbusonul, paharele, prajiturelele si execut totul mecanic.

– N-ai limba?

– Am, dar n-am chef de taclale.

– Nu-i nimic, vorbesc si singur. Acum iti stau in git alegerile.

Chiar ma enervez si aproape ca l-as pune la punct, dar este musafir in casa mea.

– Si de ce crezi asta? Ma vezi ca mor daca nu?

– Daca nu, ce?

– Stii dumneata.

– Pai, acum chiar ca ai putea fi detasat complet.

Mi se pare mie ca mosul nu-i chiar asa de pornit ca de obicei. Beau si eu paharul cu vin si simt o caldurica placuta cum imi strabate intreg corpul.

– Ce-ai vrut sa spui?

– Stii tu ce.

Incerc sa dezvolt subiectul, dar mosul se face putin catir si nu se misca in directia spre care doresc sa-l indrept.

– Adica, cum detasat?

– Cum ai auzit.

Torn din nou in pahare si astept ca mos Pantalon sa reia discutia. Eram interesat sa stiu ce ginduri trec prin scafirlia sa aproape cheala. Nu insist si accept tacerea, stiind ca mosul nu va rezista prea mult.

– Timpul este cam intirziat acum, filosofeaza enervant.

Nu spun nimic ca sa nu antrenez mosul spre un teren sterp. Agitatia mea, desi stapinita bine, cred ca ma da de gol si mosul pare ca ma fierbe.

Terminam sticla si aduc altele doua pline.

– Vad ca ne punem pe baut, zimbeste perfid amicul meu.

– Una ti-o ofer pentru acasa, spun calm.

Scopul era sa-i arat ca nu am renuntat la fraza aceea care m-a socat.

Mos Pantalon toarna in pahare, le umple ochi, ofteaza si ma tachineaza.

– Daca o sa le bem pe amindoua tot mai aduci una pentru acasa. Imi vrei votul, nu?

Vadit iritat, aproape tip la el:

– Fa bors cu votul tau!

– Hopa, esti nervos?

– Deloc. Cind ti-am cumparat eu votul?

Mos Pantalon pastreaza tacerea. A remarcat ca a mers cam departe cu o gluma nesarata.

Schimb discutia si acum chiar ca nu ma mai intereseaza tilcul mosului. Nici el nu indrazneste sa revina la ce a spus la inceput.

Pun o sticla cu vin in sacosa si mosul se indreapta spre usa. Regretam ca n-am prins sensul gindurilor mosului. In usa se foieste si scapa, ca din intimplare:

– Poti fi complet detasat. Oferi o varianta, n-o vor, pa si pusi. Ai muncit enorm pentru ei.

– Dar…

– Nici un dar. Cel care pierde nu esti tu.

– Dar pina acum, parca…

– Te sicanam. Acum vorbesc pe bune.

Mosul pleaca si eu ramin contrariat. N-am crezut ca mos Pantalon este atit de tonifiant pentru mine.