Daniel

Racoarea diminetii facea ca mintea lui Daniel sa functioneze cit de cit, dar departe, chiar foarte departe de normalitate. Acum vedea, simtea, chiar rationa la nivel aproape animalic. Mergea pe o carare care traversa un lan de porumb si panusele il zgiriau usor. Nu stia unde merge si nici de unde vine. Stia insa la ce foloseste porumbul. Mai stia ca lanul apartinea cuiva si ca din graunte se face faina. Isi mai amintea ca matasea de porumb, cind era copil, o folosea la tigari.

Mergea incet si tot asa parea ca memoria sa refacea un raft care depozitase in fapt tot ce a trait. Il durea capul si a dus instinctiv mina spre locul mai dureros. Era o rana plina cu singe inchegat.

– Unde, Doamne, m-am zgiriat asa de rau?

Abia atunci observa ca avea hainele pline de singe si ajunge imediat la concluzia ca nu se zgiriase. Il lovise rau cineva.

Iese din lanul de porumb si dintr-odata recunoaste drumul pe scurtatura spre casa. Locuia in Holboca. Dar de ce ajungea acasa spre dimineata inca nu stia si, mai ales, nici de unde venea nu stia.

– Am dormit pe cimp, murmura convins.

Se opreste si se asaza pe o piatra. Vrea sa-si aduca aminte ce-i cu el. Se uita in portofelul lui, mereu gol si citeste documentele. Sigur, il cheama Daniel, este insurat, are si un copil si lucreaza la un bar din cartierul Nicolina.

Ceata care-i acoperea memoria se ridica cu repeziciune. Lucra ca bodyguard la acel bar si au venit scandalagiii tuciurii si musculosi. A intervenit cu colegul sau, a reusit sa-i dea afara, apoi a urmat bataia. A apucat sa vada sticla care l-a izbit in cap. De aici incolo filmul s-a rupt. Abia acum simte ca-l cam doare corpul peste tot.

Daniel isi revenise si a refuzat sa mearga la spital, pornind pe jos spre casa.

– Am sters din memorie drumul pina aici, ofteaza necajit.

Ii revine in minte reprosul patronului si mai ales ironia pe care n-a gustat-o.

– Este tare de cap, n-are nimic.

Zimbetul acela nu-l poate uita. Pe el il dureau toate cele si in special capul. Cit l-au lovit, cit a stat lat la pamint nu stie. Din spusele martorilor revoltati stie doar ca au vrut sa-l omoare.

– Nu fac plingere, le-a spus politistilor.

– De ce? il intrebau oamenii.

– Astia trimit o „sageata" dupa aceea si ma omoara, se justifica Daniel.

Priveste roua care luceste diamantiu la rasaritul soarelui. Ridica bluza patata de singe si ramine mirat de dimensiunile mari ale vinatailor.

– M-au lovit cu picioarele in ficat. Chiar puteau sa ma omoare.

In minte ii apare baietelul sau care il controla la venirea acasa prin buzunare.

– Ce mi-ai adus bun? alerga in intimpinarea sa.

De data aceasta n-avea nimic. De obicei avea o bombonica, o ciocolatica din cele care se mai serveau la cafea.

Daniel priveste in jur. Abia acum vede amanunte care au trecut pentru el neobservate. Mos Duhan are doua vaci si mai multe capre.

– Ce foiala este in curtea lui! Oare ce face cu laptele?

Observa ca in cotet are si patru porci, doi mari si doi potriviti.

– Are de munca batrinul. Nu-l ajuta nimeni si se descurca.

Mos Duhan il vede si striga la el:

– Ce faci aici, Daniel?

– Vin de la serviciu.

Daniel se apropie si batrinul vede ca-i tot plin de singe inchegat.

– Cine te-a omorit in asa hal, mai copile?

– Niste cioroi, aseara.

– Doamne, mai baiete, ala nu-i serviciu.

– Si unde sa ma duc? Am fost in Spania, Grecia, Turcia si cam peste tot am iesit batut. Astia au impinzit pamintul.

– Dar nu poti sa te feresti?

– Ii atrag ca un magnet!

Daniel nu sta degeaba. Il ajuta pe batrin sa le aranjeze pe toate. Timid, intreaba:

– As putea sa ma spal la mata? Stiti, n-as vrea sa sperii copilul.

Mos Duhan ii ofera si o camasa si are chiar si vata si spirt medicinal.

Daniel alege un mar mare si frumos pentru copilul sau. Batrinul ii daruieste doua peturi cu lapte.

– Dragul mosului, tare te-au mai batut criminalii, repeta intruna.

Familia nu s-a panicat prea mult. Doar nevasta a vazut in sacosa hainele pline de singe. Plingea ferit sa n-o vada parintii cu care stateau impreuna.

Spre seara, Daniel porneste la serviciu. La dispensar l-au pansat si acum purta o palarie care mai atenua putin aspectul.

Nici bine n-a intrat pe usa ca patronul s-a si repezit la el:

– Au facut pagube de 2000 de lei!

– Am facut tot ce-am putut…

– Erau doar trei cioroi si voi erati sase!

– Cu femeile si chelnerii…

– Va platesc degeaba! O sa-mi aduc barbati aici, nu mamaligi!

– Bine, seful, accepta Daniel imensa nedreptate.

Avea dureri fizice mari, dar parca simtea ca mai mare este durerea sufleteasca.