Dati-mi o solutie…

Absolventii de liceu sint deja in bac. Vom afla in curind ispravile lor. Pesemne ca presa va consemna, ca si in anii trecuti, zicerile mai amuzante. Dar nu despre modul in care vad elevii literatura romana mi-am propus sa scriu astazi. Putini stiu ca unele specializari de la Universitate nu mai au cautare. In aceasta situatie se afla, de un exemplu, istoria, filosofia sau filologia. Tot mai putini absolventi se indreapta spre disciplinele eterate, spre "umanioare", cum se zicea altadata. La Filosofie "pura" (ma refer la sectia de Filosofie de la facultatea cu acest nume) se inscriu cam 35 de elevi. Din acesti 35, dupa anul I ramin cam 25. Dupa anul II ramin mai putin de 20. La sfirsitul celor trei ani de studii consemnam cu bunavointa 15. As mentiona in chip special ca rezultatul final nu e determinat citusi de putin de severitatea profesorilor. Nici vorba… Studentii renunta de bunavoie. Fie isi afla un loc de munca, fie observa ca nu au vocatie, fie nu mai au bani.

In plus, ca sa fiu cit mai cinstit, profesorul nu mai poate pica pe nimeni, intrucit el e platit in functie de numarul de studenti pe care ii are si ii indruma (ceea ce in limbaj administrativ se cheama – cu o sintagma austera – "sarcini didactice"). Daca profesorul vrea sa joace cartea rigorii academice, sa fie exigent, sa ceara "perfectiune", comite o eroare fatala. Salariul sau va diminua simtitor; va fi platit la "minimum" (ca sa folosesc o alta sintagma administrativ-contabila), fiindca principiul sacrosanct (statuat de minister) al indeplinirii "sarcinilor didactice" impune asta.

Pricina acestei drastice imputinari e una singura. Bacalaureatii simt ca doar anumite specializari le ofera sanse dupa terminarea facultatii. In consecinta acestei convingeri (care, s-a vazut, e lipsita de orice temei), ei se indreapta spre specializarile cu titulaturi absconse sau prestigioase (exemplul eminent fiind, sa zicem, "Managementul inter-cultural"). Numai acolo vor gasi fericirea! Precis vorbind (si cinic!), masterandul in Filosofie si acela in Managementul inter- trans- meta- sau chiar para-cultural au exact aceleasi sanse de a prinde un post la o intreprindere privata sau la stat. Din pacate, putini studenti pricep acest adevar elementar. Optiunea pentru o specializare e, mai degraba, concluzia unei mode, a unui trend si foarte putin concluzia unei temeinice analize. Studiile au aratat iratiunea completa a acestor optiuni. Am mai scris intr-un articol: eu i-as indemna pe elevi sa-si urmeze vocatia.

In ceea ce priveste Facultatea de Filosofie, din nefericire, solutia de supravietuire e la fel de irationala. Ea consta in infiintarea unor noi sectii, cu titulaturi imbietoare. Iata, a mai aparut una: sectia de Studii Culturale. Sigur, in strainatate exista – si inca de mult – institute cu aceasta titulatura. Ea e, totusi, mai putin pompoasa decit aceea mentionata anterior. Paradoxul e altul. Foarte curind, in mai putin de un deceniu, la Filosofie nu va mai exista o sectie cu acest nume. Nu e deloc nostim. Macar pentru mine.

Ca sa nu se intimple acest lucru ciudat (si anume disparitia unei specializari traditionale) va trebui sa-i invatam pe copii un lucru extrem de simplu: ca in viata conteaza numai ceea ce faci cu tot sufletul si cu toata mintea. Ori, ca sa fiu si mai precis, numai ceea ce raspunde unei vocatii.

Filosof sau monah cu sila nu se poate…