Dati-va palme, daca va ia cu vertij

Discursul acad. Mihai Cimpoi, tinut pe 15 iunie in incinta Capelei Mitropolitane „Trei Ierarhi" din Cimitirul Central din Cernauti. Nu prea gust genul acesta: ce debitezi cand esti nevoit de circumstanta? De regula, banalitati. Daca am aduna macar un volum de asemenea speech­-uri, am avea dintr-o data o crunta revelatie: a zadarniciei vorbirii. Dar cazul acesta iese din serie, poate pentru ca academicianul si-a scris cuvantarea, deci a premeditat-o. E o mare diferenta intre improvizatie si ordonarea laborioasa a ideilor: exact cat se deosebeste superficialitatea de profunzime, inconsistenta de substantialitate. Poate ca starui prea mult pe un lucru, in definitiv, de bun-simt, dar cine are in reminiscenta o trena aproape nesfarsita de vorbe goale (alocutiuni pe la mari adunari nationale, cu prilejul dezvelirii de busturi, inaugurarii de seminare etc.) sper ca va consimti.

Pe scurt, ideea academicianului este ca mai avem o datorie: aceea de a-i concede lui Aron Pumnul meritul – istoric – de a-l fi modelat pe Eminescu. „Lucrez – marturiseste criticul – la un Dictionar enciclopedic Mihai Eminescu: l-am recitit, l-am comparat, l-am abordat din perspectiva postmodernitatii: este poetul nostru national. Daca recunoastem in continuare acest statut axiologic al sau, de ce sa nu recunoastem si valoarea de dascal national a lui Aron Pumnul?" Lasand pentru un context mai specializat fondul chestiunii (si fara a nega catusi de putin rolul providential pe care il poate juca cineva in viata, mai exact, in devenirea unei mari personalitati), ma intreb daca problema e tocmai bine pusa. Pe o asemenea cale de consecinta, o gramada de alta lume s-ar pomeni in drept sa-si adjudece un titlu atat de impozant. Ne-ar putea lamuri, eventual, inca un studiu istoriografic, poate exhaustiv (cine stie!), doar ca recoltarea de probe din corpul operei – spre a fi ulterior subsumate ideii directoare – ne-ar impinge pe un teren mult prea hazardat. Glorificarea e, si ea, o arta farmaceutica: trebuie facuta in doze mici, administrate precis si la timp, altfel daunam prin exces…

                                                 *

Un editorial foarte bun in „Ziarul de Garda" (nr. din 22 iunie) despre BAC-ul nostru. Pentru ca avut-am si noi unul, si inca ce BAC! Nu mai retin cate capete au cazut per total. Saptamana trecuta ne-a adus demiterea a inca trei sef de centre si alte cateva sute de telefoane mobile (plus cateva statii de emisie-receptie!) confiscate. Unii si-au pierdut, cu ocazia asta, dreptul de a mai practica ani buni de acum incolo. Marca acestui sezon de BAC a fost insa teroarea exercitata de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, ajungandu-se – n-o sa credeti! – pana la perchezitia corporala a liceenilor. Mic fragment dupa „Publika.md": „Am fost socata cand fiica mi-a spus ca a fost verificata ca o infractoare de rang inalt. A fost supusa unui control riguros de la urechiuse pana jos. Pe funduletul fiicei mele au fost puse niste maini de barbat de 36 de ani. Niste maini umede…".

Zelul anticoruptiei a fost atat de mare, incat nu se putea sa nu devina vizibil, la un moment dat, planul,, iar in fundal, ma bate gandul, sarcina pe linie de partid, vanatoarea de corupti nefiind decat un instrument de umplut dosare, nicidecum o lupta antisistem. Felicitari Anetei Grosu, autoarea editorialului, pentru extraordinarul bun-simt al intrebarii: „De unde atata energie, atatea strategii si atata zel in cazul celor care, mai ieri, si-au cumparat singuri note la BAC, diplome de juristi, locuri de munca la Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor?"

Chiar: toti au sarit zilele trecute in capul liceenilor, dar nimeni nu s-a intrebat care e cauza cauzelor? De ce copiatul a devenit pur si simplu obligatoriu, chiar si in cazul celor dotati? „Ce fel de cunostinte acumuleaza ei in anii de studii? Cine sunt cei care ii instruiesc? Cat de pregatiti, cat de onesti, cat de binevoitori, cat de prietenosi, cat de sinceri sunt dascalii de azi cu elevii? De ce, in unele localitati, nici chiar profesorii nu au putut rezolva testele la BAC, fiind pusi in fata situatiei de a cauta profesori prin alte parti pe care «sa-i angajeze» ca sa le rezolve testele? De ce nimeni nu se intreaba cat de adecvate sunt testele la BAC?" Nu intreaba minister, guvern, chiar parlament, de ce nu?; intreaba, ca de obicei, presa.

Inca ceva, ca sa intelegeti ce ospiciu e ministerul nostru de resort. Programa pentru examenul national de bacalaureat la limba si literatura romana, sesiunea iunie 2012 (elaborata sub auspiciile Ministerului Educatiei, fireste), contine o Adresare a autorilor testelor catre absolventi; dati-va palme, daca va ia cu vertij: „Am parcurs impreuna cateva editii ale pregatirii si luarii cu succes a celui mai semnificativ examen in calitatea sa de proba de noblete a personalitatii umane in devenire: bacalaureatul la limba si literatura romana, disciplina care adevereste, benevolente, conditia dainuirii noastre spirituale in timp, disciplina ce va oferi multiple forme/ipostaze si medii posibile de modelare a propriei individualitati intr-un dialog continuu cu orizontul de asteptare al societatii"…