Despre homosexuali, mici burghezi si dinozauri

O stire transmisa zilele trecute de FoxsNews a trecut aproape neobservata, caci demult stirile despre paradele gay sint socotite ceva obisnuit. Neobisnuit in aceasta stire este faptul ca la parada gay de la Amsterdam, desfasurata cu 80 de ambarcatiuni pe vestitul canal Prinsengracht, au participat de data aceasta si militari. Un locotenent pe nume Choi, demobilizat din armata americana in 2010, dupa ce a incalcat politica "Don’t ask, don’t tell", ce interzice soldatilor homosexuali din armata SUA sa vorbeasca despre orientarea lor sexuala, in caz contrar riscind sa fie exclusi din armata, a afirmat ca peste 12.000 de militari americani au fost concediati din acest motiv, de la intrarea in vigoarea a legii. Atentie: americanii nu interzic homosexualitatea in armata, ci doar interzic sa se vorbeasca despre ea, cu alte cuvinte, sa se faca propaganda acesteia. Locotenentul Choi vrea sa ne arate cit de trogloditi sint americanii, spre deosebire de noi, europenii: deschisi, nediscriminatoi si homoduli. Cuvintul din urma este o inventie proprie dupa modelul lui iconoduli, adica cei care, in Bizant, acceptau integral icoanele, in opozitie cu iconoclastii, care voiau sa le distruga. Homoduli ar fi cei care accepta integral (si fara spirit critic, zic eu) homosexualii.

Iata insa care sint rezultatele acestui mod de gindire. In SUA, unde statul nu incurajeaza fatis homosexualitatea, aceasta este practicata de mai putin de 1% din populatie, in timp ce in Olanda, regina neincoronata a sodomiei europene, unde politicienii, sistemul educativ merg pe linia unei "discriminari pozitive", adica a incurajarii, se vorbeste de o cifra care iti ridica parul in cap: 25% dintre olandezi ar fi homosexuali si lesbiene!

Cititorule obisnuit, "nediferit", majoritar in tara asta, adica heterosexual (asa am aflat dupa ’90 ca ne numim noi, astia majoritarii), nu-i asa ca te apuca sila, cind vezi imagini de la aceste parade gay? Nu-i asa ca te dezgusta scalimbaiala aceasta de prost gust? Sa fiu bine inteles: nu am nici o dificultate in a accepta prezenta celuilalt, a celui "diferit", pe lume, trebuie sa-l primim si pe el la masa noastra. Insa, privind o astfel de gay pride, iti dai seama ca asisti la o etalare a viciului de cea mai joasa speta. E un spectacol de semimasturbare, de exces si carne dezgolita insuportabile pentru oamenii normali. Se distribuie prezervative, se indeamna la amor liber si dezinhibat in numele "lipsei de prejudecati". Si sa te fereasca Sfintu’ ca tu, om cu bun simt, sa iti arati nemultumirea sau, vai!, sa protestezi! Iti vor trancani despre prejudecati, apoi, in cel mai pur stil bolsevic, te pun la stilpul infamiei. Te numesc bigot, habotnic, te batjocoresc cu cuvintele retrograd – obscurantist – reactionar si, pozind in neo-iluministi, in progresisti, avangardisti, iti arunca in fata obisnuitele banalitati prost mestecate si ingurgitate: libertate, fara prejudecati, fara inhibitii…

De fapt, ce se intimpla? Doua lucruri trebuie spuse. Mai intii, aceasta asa-zisa "sensibilizare" deocheata a opiniei publice nu duce decit invers, la dezgustarea acesteia. In al doilea rind, abolirea granitei dintre ceea ce este public si ceea ce este privat, caci la aceasta atenteaza aceste parade, este in opozitie flagranta cu doua din principiile statului modern. Acestea sint: separarea sferei publice de cea privata si libertatea individuala in limitele respectului fata de libertatea semenului. Iar aceste principii, cistigate cu greu intr-o istorie europeana bimilenara, sint amenintate acum sa dispara. Am sa citez mai departe pe Cristian Badilita (din volumul Degetul pe rana si alte dezintoxicari antipolitice, Ed. Vremea, 2011, pp. 47-48), care trage niste concluzii mai bine decit mine: "Or, observ cu neplacere ca aceste principii functioneaza numai cind e vorba de chestiuni religioase, fiind camuflate sau trecute cu vederea ori de cite ori avem de-a face cu o dogma a "corectitudinii politice". Religia nu are dreptul sa-si arate "coltii" in scolile laice franceze, dar sexul e permis, ba chiar stimulat (conditia esentiala fiind utilizarea prezervativelor); campaniile de dreapta sint strict interzise in aceleasi locasuri, in schimb, peretii gem de afise cu seceri si ciocane, cu pumni muncitoresti vigurosi si trandafiri revolutionari. In registrul corectitudinii politice, adica in registrul de stinga, TOTUL e permis. Granita dintre public si privat dispare, iar prejudecatile sint date la gunoi. In celalalt registru, al bunului simt burghez, granita se impune insa imperativ. Micul burghez este obligat sa se roage si sa citeasca Biblia, Tora sau Coranul acasa, de preferinta intr-un izolator…"

Micul burghez despre care vorbeste eseistul si istoricul crestinismului Badilita este acela care a edificat Europa de azi, cu principiile, drepturile si libertatile ei. Astazi, acest "mic burghez", deocamdata majoritar, este agresat in libertatea si intimitatea lui. El (noi, de fapt) nu are de gind sa organizeze hetero pride si respecta in mod natural "diferenta". Nu este homofob, dar nici homodul, nu se exhiba provocator, iar in calitate de crestin detesta homosexualitatea, dar recunoaste libertatea homosexualilor. Cu parere de rau ca nu mai am spatiu pentru a vorbi putin cum este receptata homosexualitatea in Romania (o voi face alta data), inchei cu ideea: eu cred ca acest "mic burghez" este adevaratul european. Iar daca harnicii olandezi sau oricare altii se vor indrepta pe alt drum, au toate sansele sa ajunga acolo unde spune Oriana Fallaci: "Daca va conta pe homosexualitate, specia noastra se va stinge cum s-au stins dinozaurii".