Despre joc si joaca

Nu stiu de ce, dar, desi n-au trecut decit cinci zile de la incheierea Campionatul European de Fotbal, traiesc cu impresia ca s-au scurs de atunci (de duminica, adica) saptamini bune. Asa stind lucrurile, pornesc acum la redactarea acestui articol cu sentimentul ca macar unii, saturati de fotbal (fie ca-l iubesc, fie ca-l urasc), vor trece plictisiti peste incercarea mea de-a reveni la fenomen. Dar tin sa-i asigur ca ambitia mea transcende jocul de fotbal in sine. CE, respectiv fotbalul, nu constituie decit un pretext pentru textul de fata. Iata despre ce este vorba.

In comentariul sau "I Love this Game" (Iubesc acest joc) din Gazeta sporturilor de marti, Radu Naum afirma la un moment dat urmatoarele: "Construim castele de fum pe o chestiune in esenta simpla: un joc, o joaca". Citind aceasta fraza, mi s-au aprins instantaneu beculetele lingvistice in cap: stai asa, mi-am zis, jocul e una, alta-i joaca, nu? Mai ales ca joaca-i asociata automat (vezi si DEX-ul) cu o distractie mai mult sau mai putin copilareasca. Iar in privinta acestei familii de cuvinte in jurul jocului si-al joacai, limba romana chiar ca ofera multe diferentieri, atit de multe, incit iti vine sa crezi ca una dintre cauzele pentru care nationala Romaniei a clacat, in cele din urma (si devreme, in acelasi timp), rezida in faptul ca jucatorii si stafful tehnic, in frunte cu antrenorul Piturca (ce nume predestinat pentru un amalgam de joc si joaca, nu?), s-au pierdut in si intre ele. Sau, altfel spus, jocul a frinat joaca si viceversa. S-au blocat, adica, reciproc. Sau ca ideea de joc din capul lui Piturca s-a lovit la un moment dat (in jocul cu Olanda, mai exact) cap in cap cu ideea de joc din capul fotbalistilor…

Iar aici e momentul sa mai facem o distinctie, urmind folclorul aferent acestui sport si sa lamurim faptul ca exista doar o sinonimie partiala intre fotbalist si jucator, exista, adica, zice microbistul, fotbalisti (adevarati), pe de-o parte, si unii (majoritatea) care nu sint "decit" jucatori de fotbal, pe de alta…

Dar sa revin la coliziunea dintre banca tehnica si echipa din teren, intr-o abordare exponentiala: dintre Victor Piturca si Adrian Mutu, daca vreti. Tot Gazeta sporturilor a refacut intrucitva "stenograma" discutiilor dintre antrenor si nationala din timpul meciului cu Olanda. Din care aflam ca, inca-n minutul 12, Mutu i s-ar fi adresat astfel lui Piturca: "Ce jucam? Ca nu reusim sa iesim din jumatatea noastra de teren!". Grav, nu? Care va sa zica, meciul nici nu incepuse bine, ca ai nostri se-ntrebau ce naiba joaca ei acolo… De altfel, la ultimul amical cu Germania (deci nu, nu la cel in care nationala a zdrobit nemtii cu 5:1), acelasi Mutu i-ar fi spus lui Piturca: "Vreau sa atacam, vreau sa atacam! De ce ne aparam? Hai sa jucam si noi fotbal!". Asta la scorul de 1:0 pentru Romania. In cele din urma, Germania a cistigat cu 3:1. Quod erat demonstrandum. Si-ar mai fi de citat o fraza aruncata de Piturca in lupta (care lupta?) in jocul (care joc?) impotriva Olandei: "Alearga, Daniele, alearga, ca pentru asta te-am bagat!". Poftim (aici sa ne imaginam vocea lui Valentin Stan-Laptop)? Si noi care credeam ca Daniel Niculae, atacant fiind, a fost "bagat" sa alerge si sa dea gol, nu doar sa alerge si sa tot alerge. Iar alergatul pur (si simplu) e alt sport si chiar ca nu-i nici joc, nici joaca…

Ca sa rezum: dupa umila mea parere, fotbalul este o combinatie al naibii de instabila intre joc (serios) si joaca (distractie copilareasca, vorba DEX-ului). Riscind o proportie, as fi tentat sa spun ca compozitia ideala ar fi una de jumi-juma, dar nu sint nicidecum convins de asta. In orice caz, se pare, dar ce vorbesc, este fapt: spaniolilor le-a iesit combinatia ideala. Adicatelea, nu doar ca au jucat frumos, dar au si cistigat. Altfel, din pacate, va ramine valabil faptul ca acela care joaca fotbalul (handbalul, tenisul de cimp, de masa etc.) cistiga, cine doar se joaca de-a fotbalul (handbalul etc.) pierde. Ei da, iata, alta distinctie esentiala pe care o propune limba romana: Joci sau te joci? Jucam sau ne jucam? Te joci? Nu te joci! Distinctie care este, de altfel, intraductibila in germana, de exemplu. Iar de aici pornind, alte speculatii s-ar putea face, nu-i asa?

Dar cel putin in privinta speculatiilor voi spune pas. Nu pot sa trec insa peste comentariul "Misterul german, in sfirsit dezlegat!" al lui Tudor Octavian din Gazeta sporturilor de miercuri. Care, dedicat fiind tot fotbalului, tot CE, in speta finalei dintre Spania si Germania, i-a prilejuit omniprezentului (la Realitatea TV) parerolog al neamului niscaiva iesiri cel putin nedrepte, daca nu chiar susceptibile de oaresce sovinism. Zice domnia sa: "Daca Germania ar fi cistigat Europenele, fotbalul continental si-ar fi pierdut pentru multa vreme statutul de joc, de spectacol sportiv si ar fi institutionalizat, pe locul dintotdeauna al talentului, forta bruta". Si: "Nemtii, cu jocul lor incrincenat, dur si profund neprietenos…"; "Spania s-a jucat cu Germania, dind mare satisfactie unei majoritati umane cu trairi majoritar pozitive. Jocul Spaniei, cind n-a fost dereglat de brutalitatea dulapilor de un metru nouazeci si cinci ai Germaniei, a fost o veselie generala".

Inainte de-a spune ceva, tin sa precizez: in meciul Germaniei contra Turciei, am tinut cu turcii!! La finala, intrebat de prieteni cu cine tin, am spus ca tin cu outsiderul. Adica? Pai, cu Germania! Am pierdut de fiecare data. Asta e.

Si acum, dincolo de implicita legatura chiar si terminologica cu fotbal, joc si joaca, acuzele dlui Octavian chiar m-au enervat. Pentru ca am ramas cu impresia ca am vazut alt(e) meci(uri) decit domnia sa! Nimeni nu contesta (n-au facut-o nici nemtii) ca Spania a jucat mai frumos si-a meritat sa cistige. Dar de aici pina la a vorbi de o "forta bruta" germana generica si de "brutalitatea dulapilor" mi se pare o cale lunga, mai ales pornind de la acest turneu final. Pentru ca: pina-n finala, Spania a dat 11 goluri, Germania 10 – dintre care jumatate au fost goluri faine si superfaine; pina-n finala, nemtii au comis 71 de faulturi si-au suferit 82 – spaniolii au comis 95 si-au suferit 95… Da, desigur, nu sint decit statistici, care, vorba aia, spun multe si ascund esentialul, dar tot ne pot lamuri asupra unui lucru: spaniolii le-au fost superiori germanilor la aproape toate capitolele (goluri primite, suturi pe, la poarta, atacuri, posesie, pase), dar iata ca si la faulturi! Si atunci? As spune ca dlui T.O. pur si simplu nu i-a iesit combinatia joc si joaca. Cum ar veni, celebrarea victoriei fotbalului ca joc si-a dejucat-o printr-o joaca de-a stereotipii si prejudecati.

In fine, inchei cu o iesire din fotbal, dar nu si din joc: cum saptamina asta surorile Williams tin din nou afisul la Wimbledon, nu mica mi-a fost mirarea cind am citit ca cele doua jucatoare de tenis fac parte din Martorii lui Iehova, confesiune care le interzice sa voteze! Ca sa vezi: n-au voie sa voteze, dar au voie sa (se) joace! Tare, nu?