Din insemnarile unui alegator

3 mai 2008, o simbata. Gasesc in cutia postala o ilustrata azurie. Din cadrul ei, ma scruteaza un domn spiritualizat, cu ochi foarte lucizi. Zice ca e ministru si ca il cheama Adomnitei. N-am auzit. Pe dosul ilustratei mi-a scris citeva rinduri. Are talent literar, baiatul, parca e Marquez insusi, bata-l vina… Ma simt dintr-o data un om de vaza. O anunt pe C.: "Tocmai mi-a scris domnul ministru. Personal!". Nu simt ca m-ar invidia. "Si mie mi-a scris", imi raspunde cu oarece frustrare in glas.

4 mai 2008, duminica. Ma intorc seren, impacat cu lumea si cu mine, de la liturghie. Intr-o doara (postasul nu vine duminica), deschid cutia postala. Surpriza! O noua ilustrata azurie. Un nou domn, o noua frizura, dar aceeasi privire translucida, de vizionar si profet. Domnul cu pricina zice ca e primar si ca il cheama Nichita. N-am auzit. Si dinsul imi scrie citeva cuvinte inaripate, care ma patrund, ma rascolesc pina la rarunchi. Parca citesc un poem patriotic de Horia Zilieru. Sau un rondel de Andrei Trofor. Sint profund miscat. Pieptul, timplele imi palpita. Intru in casa si strig triumfator: "Iaca, mi-a scris si domnul primar. Poftim, priveste!". Intimplarea nu pare sa o surprinda prea tare pe C. Ghicesc aproape instantaneu: i-a scris si ei. Frustrare!

5 mai 2008, o luni. Seminar de "practica presei", de la 4 la 6. Ploua vertiginos. Merg cu studentii la ziar si il rog pe T. H. sa le spuna doua vorbe. Ce hazliu! Faptul ca un ciine musca un japonez nu constituie neaparat o "stire". Dar daca japonezul riposteaza si il musca el pe ciine, stirea merita atentie. Aviz amatorilor. Pe la 7, revin, bine dispus, la domiciliu. In cutia postala, o noua noua ilustrata azurie. Un domn nou nou, o privire lucida lucida (din dosul unor lentile vag fumurii), un fermoar prin care se stravede silueta zvelta a Palatului Culturii. Domnul pare cocotat pe una din turlele Trei Sfetitelor. Zice ca e europarlamentar (ce-o fi aia?) si ca il cheama Oprea. N-am auzit. Nu poti sa-i stii chiar pe toti. Intorc, asadar, ilustrata si citesc cele citeva rinduri. O zei, ce stil! Ce ideatie! Cita precizie terminologica! Si ce proprietate a enuntului! Parca ar lucra cu cifre si radicali. Sint cuprins de o intensa emotiune. Imaginea de sine se indulceste. C. ma intimpina cu un zimbet in care deslusesc oarece malitie, oarece perfidie: "Iar ti-a scris cineva!". Nu mai spun nimic. Ma inchid in camera si caut in "Dictionarul de neologisme" termenul "europarlamentar". Nu-l gasesc. Il voi suna miine pe Emil Brumaru. El e un literat stralucit, trebuie sa stie ce inseamna cuvintele.

30 mai 2008, vineri. N-am mai notat cam de mult in jurnal. Rezum. Mai intii, au fost telefoanele. M-au chemat simultan si pe rind cei de la PSD, cei de la PLD, cei de la PL. M-au intrebat de sanatate, ce tensiune am de obicei, ce vise neimplinite imi ravasesc sufletul, cum o mai duce doamna… Cita atentie! Cita gentilete! Ma simt din ce in ce mai important. Am ajuns sa cred ca am devenit un fel de astru solar si ca domnii politicieni revolutioneaza, cu totii, in jurul fiintei mele neinsemnate. Apoi au fost vizitele. Mi-au sunat la usa si cei de la PLD, si cei de la PL, si cei de la PSD. M-au intervievat amanuntit, ca pe un VIP. A fost ca la o spovedanie. Mi-am usurat sufletul. Intr-un fel, domnii candidati s-au sfatuit cu mine. Mi-au ascultat pasurile si nevoile. Azi am mai primit o ilustrata. Dl Nichita se deplaseaza personal in Piata Voievozilor (va rog sa fiti atenti la simbolismul locului!) spre a se consulta cu noi. O voi lua si pe C. Am de gind sa-l intreb, printre altele, ce inseamna neologismul "europarlamentar". Cineva trebuie sa ma scoata din bezna…

32 mai 2008, duminica. Eu cu cine votez? Toti mi-s dragi…