Dominique al nostru

duminică, 22 mai 2011, 18:10
3 MIN
 Dominique al nostru

Dominique Strauss-Kahn e numele insusi al incetosarii. Sa ma explic.

Intii de toate, uluieste faptul ca un barbat care se putea bucura de farmecele si priceperea (aproape) oricarei femei, ori de cite ori pohtea pohta lui cea pohtitoare, fiindca este putred de bogat, a iesit vijelios dintr-o camera de hotel, cu parul vilvoi si pantalonii pe vine, a prins de mina o camerista, la intimplare, si a tras-o inauntru cu gindul pacatos de a o viola intr-un mod salbatic.

Oricit ar fi de pulsional si pohtitor Dominique al nostru, parca nu-ti vine a crede ca pulsiunea lui sexuala a fost atit de necrutatoare incit i-a intunecat cu totul mintile si l-a facut sa uite ca se afla in hotelul Sofitel din New York si ca e o persoana asediata de ziaristi si vinata de sute de chibiti si curiosi.

In al doilea rind, Dominique al nostru nu e un muritor de rind. Sau nu era in acea zi de pomina. Dominique al nostru detinea functia de director al FMI si se ridica in lumina aurorei politice drept un concurent nimicitor (pentru tot mai hilarul Sarkozy) la alegerile pentru presedintia marei Frante. Omul care a platit un milion de dolari cash pentru a fi eliberat pe cautiune si a mai pus cinci milioane drept garantie ca nu va parasi Statele Unite, ci va ramine in Manhattan in viitorul apropiat nu avea nevoie decit de a face un gest vag cu degetul mic al minii stingi sau de a da un telefon de 5 secunde spre a-si potoli pulsiunile murdare.

Dar nu. Nimic din toate acestea. Dominique al nostru nu formeaza un numar de telefon, nu face cu degetul mic spre o dama de companie, ci pur si simplu da navala pe coridorul hotelului, unde mai sint si alti oameni, musterii de pretutindeni (albi, galbeni, negri), si alege dupa hazard o camerista oarecare.

Femeia de 32 de ani se apara cu toate puterile ei firave, este ranita la frunte, pe covoare cad stropi de singe, semn ca Dominique al nostru era tulburat rau de pohte, si, dupa ce e rostogolita de citeva ori pe dusumea, reuseste sa evadeze din camera si sa-si alerteze colegele care suna politia.

Dominique isi revine din scurtul lui acces de dementa, realizeaza abia acum in ce incurcatura a intrat si o ia la fuga spre aeroport, ca ultimul borfas. Este, saracul, atit de ingrozit, incit isi uita telefonul si oarece acte in camera de hotel. Politia il identifica, din nefericire, si il pune in catuse, tocmai cind Dominique al nostru era gata sa urce intr-un avion spre Parisul tuturor libertatilor sexuale. Daca politia l-ar fi scapat, Dominique al nostru ar trai astazi in huzur si ar fi privit de greci si portughezi ca o intrupare a lui Iisus Christos. Ceasul rau!

In aceasta poveste totul, dar totul este incredibil. In afara de un singur lucru. Si anume faptul precis ca in Statele Unite justitia chiar functioneaza. Si functioneaza atit de bine, incit, acum vreo zece ani, l-a acuzat pe fostul presedintre Bill Clinton de sperjur (nu ati uitat, am impresia, intimplarea cu frumoasa, iubeata Monika) si acum a cutezat sa-l aresteze si sa-l bage la zdup pe insusi directorul FMI, sfatuitorul popoarelor (Dominique Strauss-Kahn i-a sfatuit nu demult si pe romani), sprijinitorul celor saraci si mintuitorul tarilor intrate in criza.

Daca povestea a incredibila, in linii mari si chiar in linii mici, morala ei nu este. Iar eu as retine tocmai morala. Chiar daca pare banala, nu e. In Statele Unite, judecatorii nu se uita mai intii pe CV si abia apoi dau sentinta, ca in Romania, ci chiar isi fac treaba.

Daca povestea s-ar fi petrecut, sa zicem, in hotelul Intercontinental din Bucuresti, Dominique Strauss-Kahn ar fi fost liber de mult. Mai intii, nimeni nu l-ar fi denuntat la politie. si chiar daca ar fi fost denuntat de victima, judecatorii romani ar fi trecut cu vederea izbucnirea lui hormonala. Dar nu pentru ca Dominique al nostru era ditamai directorul FMI si nici pentru ca oamenii politici autohtoni ar fi sarit in apararea lui.

Motivul ar fi fost, fireste, unul complet diferit. Judecatorii romani au o intelegere aparte pentru cei avuti. A se vedea, de exemplu, cazul judecatoarei iesene Georgeta Buliga, condamnata la patru ani si jumatate cu executare. Pentru mita.

Dominique al nostru a gresit tara si hotelul…

Comentarii