Dramoleta lui C. Simirad

Presa de toate nuantele a prezentat in termeni exaltati ("bomba", "fulger", "tunet" "trasnet" etc.) ultima declaratie a lui Constantin Simirad. Nu i-as fi dat, cu toate acestea nici o importanta, daca numitul domn nu ar ilustra, intr-o zoologie politica autohtona, un caz aparte. Exemplul sau, grotesc si amuzant, totodata, ne poate face sa pricepem mai rapid si, as indrazni sa zic, definitiv, una din trasaturile principale ale speciei politice romanesti. C. Simirad a declarat ca va sustine activ la alegerile prezidentiale candidatura lui Traian Basescu. Stinga lui va vota, carevasazica, dreapta!

Daca o astfel de afirmatie ar fi fost slobozita inspre vazduhuri de gitlejul unui politician serios si rezonabil, ea ar fi constituit un paradox si un scandal. Presa mondiala ar fi vuit. Valurile internetului ar fi dat in fiert. Nu se va intimpla din toate acestea nimic. Pamintul nu va sari de pe orbita. De ce? Simplu. Cit se poate de simplu: fiindca afirmatia cu pricina apartine cumatrului C. Simirad.

Facator de compuneri bizare, pe teme indeosebi taranesti, in care subiectul intra adesea in coliziune cu predicatul, povestiri lipsite de orice haz si talent, prozatorul C. Simirad e submediocru si definitiv ilizibil. El dezvolta de ani buni, in amuzamentul si ingaduinta generale, o iluzie de natura mai curind obsesiv-compulsiva decit literara. Conced ca nu merita sa discutam despre ceea ce nu exista. Prozatorul Simirad nu exista. Punct.

Politicianul C. Simirad, in deosebire de prozator, a avut, totusi, orice s-ar spune, consecinte pe plan local. Nu dintre cele mai faste, din pacate pentru ieseni. A fost primar al orasului ani buni. A stat, fara mare folos, in fotoliul lui Panu. A acoperit cu umbra-i masiva un birou in Roznovanu. In acest timp, a ctitorit Ateneul, un seminar teologic in Copou, o vila personala in Galata, un mausoleu la Eternitate.

A fost un despot perfect arbitrar al orasului. S-a condus intotdeauna dupa hachite si mofturi. Ce a visat noaptea, a exprimat ziua. Ce a exprimat ziua, a uitat cu desavirsire noaptea urmatoare. A fost un inspirat, cum ar veni. Nu i se cunoaste nici o credinta mai profunda si nici una cit de superficiala. A fost in idei si fidelitati mai mobil decit gumilasticul. Amic cu toti, chiar la catarama, nu a fost prieten, in realitate, decit cu faptura proprie. In spectrul politic s-a vadit cu adevarat spectral. A inceput la dreapta politicii, a mers la stinga si a esuat intr-o echivoca pozitie mijlocie. Nici o formula nu-l cuprinde pe de-a intregul, nici un cuvint nu-l fixeaza. In afara de unul singur: puerilitatea. Astazi, poate fi numit cu indreptatire, cu o expresie latina, care i se potriveste desavirsit, "puer senex". C. Simirad ramine volubil, optimist si zglobiu, precum un copil. Batrin.

Spre mirarea mea, presa l-a simpatizat o vreme. Nimeni nu a parut sa observe lipsa de temeinicie si logica a individului, mobilitatea lui fara leac. Cum bine se stie, indivizii din specia versatila, ilustrata de Simirad, ofera mereu si mereu surprize. Chiar daca nu intotdeauna placute. Presa detesta rutina si prefera ineditul. Fiind imprevizibil si zilnic inedit, C. Simirad a devenit, in media, un soi de Nazdravan local, un personaj hitru cu mii de fete si idei, un original. E drept ca nu si-a dus nici o idee pina la capat. Nici un gind.

Acum, pentru inca o data, s-a bosumflat. Nu ma intereseaza daca, in disputa cu primarul Gheorghe Nichita, are sau nu dreptate. Mai degraba inclin sa cred ca nu. Elocvent insa pentru firea sa inconstanta, de vorbe smucite, este gestul mentionat la inceput. Il va sustine "activ", zice, pe Traian Basescu. In ce sens "activ"? Va lipi afise? Va vorbi prin goarna? Va mobiliza electoratul din Alexandru impotriva lui Geoana?

Bineinteles, dupa cite il stim, nici una din toate acestea. C. Simirad este politicianul care caracterizeaza perfect specia flecarilor. Chiar cind e serios, C. Simirad suguieste. Nimeni nu-l mai crede pe cuvint. Nimeni nu-l mai ia in serios. Miine va sprijini un candidat liberal, poimiine un independent, raspoimiine se va razgindi, fireste, din nou.

Aceasta e drama (sau, mai curind, dramoleta) lui C. Simirad. Ma indoiesc insa ca o percepe…