Executia unui spectru

Intre doua sprituri cu amicul Becali din Pipera, profet, filantrop, dator la stat si gorila de televiziune in cea mai mare parte a timpului, actualul presedinte ne expune revelatiile sale cele mai intime cu privire la problema trecutului comunist. Mai intii este vorba de Ticu Dumitrescu, despre care stie de la amicul Vadim ca ar fi primit Ordinul Muncii clasa a treia de la regimul comunist. Cei saptesprezece ani de puscarie politica la Gherla nu se pun, pentru ca atunci era pe vremea romanilor.
Cit priveste dosarele respective, dupa Inaltimea Sa, nu toate acestea ar trebui facute public. Motivul pare a se numi ratiunea de stat. In fine, cu treaba condamnarii comunismului ramine cum am stabilit: o comisie de savanti si intelepti urmeaza a cerceta astrele pentru a vedea care este cea mai buna decizie in aceasta problema din cale afara de spinoasa.
S-ar putea ca la urma urmei, dl. Basescu sa aiba dreptate in a ezita sa condamne comunismul. Ne amintim de altfel ca nici Adunarea Consiliului Europei nu a mers prea departe in aceasta directie. Este destul de neclar ce trebuie condamnat si cum anume ar trebui sa se produca aceasta. Ar trebui sa se condamne un regim sau o ideologie? Regimul a fost oare comunist cu adevarat? Nu a fost acesta mai curind un regim de tip sovietic, impus de o armata de ocupatie? De ce-ar trebui condamnata o ideologie atit de generoasa precum comunismul de inspiratie marxista? Apoi, sub ce forma ar trebui facuta aceasta: ca o declaratie politica sau ca un gest simbolic, prin care mai ales sa se puna accentul pe compasiunea fata de victime?
Imi este greu sa cred ca va putea raspunde cineva la aceste intrebari de o maniera stiintifica, adica definitiva si irevocabila. Comparatia cu gesturile de condamnare a Holocaustului este dupa parerea mea numai partial utila. In acest caz, nu mai este vorba nici de o minoritate culturala agresata si nici de o anume decizie politica, in raport cu care s-ar putea stabili vinovatii clare, fie acestea si de natura pur ideologica. Comunismul este mai mult decit o ideologie sau un sistem politic.
Initial, comunismul de tip marxist s-a structurat ca o lectura radicala a textelor lui Marx. Bolsevicii s-au folosit de promisiunile sale cu puternic potential narcotic cu scopul de a intemeia una dintre cele mai teribile modele de tiranie din istorie. In acelasi ntimp, nu trebuie sa uitam ca intr-o masura semnificativa comunismul s-a altoit in Rusia pe o cultura politica marcata de autoritarism, de violenta politica, de traditii colectiviste si irationale. Sovietismul s-a slujit de acestea, le-a interiorizat si supradimensionat, incit, atunci cind au fost exportate in tari ca Romania, aproape ca s-au substituit traditiei politico-intelectuale nationale. Nu intimplator Ceausescu se identifica jubilatoriu cu voievozii medievali, dupa cum amicul Becali crede ca se trage din Mihai Viteazul.
Vreau sa spun prin aceasta ca gestul de a condamna comunismul n-ar trebui sa se rezume la a pune in discutie un numar de indivizi si practici politice, eventual asociate trecutului nostru totalitar sub umbrela lui Marx si Lenin. Sint aproape sigur ca si dupa eventuala condamnare prezidentiala, mult timp de acum incolo copiii de clasa treia vor continua sa creada, aidoma bunicilor care se ocupa de educatia lor democratica, ca lumea lui Ceausescu era cea mai buna dintre lumile posibile.
Scopul condamnarii comunismului ar trebui sa fie mai intii acela de a infrunta deschis aceasta falsa memorie colectiva, constituita in jurul mitului tiraniei eficiente si a justitiei sociale in saracie. De a trimite cu alte cuvinte spectrul comunismului trait, respectiv, imaginea idilizata a trecutului biografic individual, la pubela istoriei. Dar ar trebui sa fie mai mult decit atit. Daca gestul condamnarii comunismului se va asezona cu excitarea tribalismului din jurul meciurilor de fotbal ma tem ca n-am face decit sa inlocuim o forma de narcoza colectiva cu alta.
De aceea, as prefera din partea presedintelui un angajament civic sistematic in favoarea societatii libere si mai putin o declaratie mediatica. Dar mai ales as prefera un presedinte care nu are nevoie de studii stiintifice pentru a arata ca are bun simt. Nu poti sa te arati incarcat de scrupule atunci cind condamni comunismul si cu totul libertin cind este vorba de a-ti alege partenerii de sprit sau vectorii de imagine.