Filosofia si eternul feminin

De exemplu, nevasta lui Socrate, guraliva Xantipa, e deja vestita. Nu se poate redacta o istorie serioasa a filosofiei grecesti fara ea.

As adauga faptul ca femeile au constituit mereu auditoriul cel mai inteligent al barbatilor. Multe tratate de filosofie au fost scrise pentru doamne si printese. A ramas celebra regina Christina a Suediei, care l-a invitat pe Descartes la curtea ei si l-a convins sa scrie un tratat despre pasiunile omenesti.

As vorbi acum despre un anume ginditor francez. Rostul paragrafului, veti vedea, are directa legatura cu femeile. Asadar, ma refer la Frederic Pages, licentiat in Filosofie si unul din condeiele redutabile de la "Canard enchainé" (o vestita publicatie satirica din Hexagon), unde interviurile lui mai degraba imaginare au avut mereu un enorm succes. Numitul Pages a publicat mai multe cartulii neconformiste si spirituale, in care formatia lui academica si umorul se amesteca intr-un chip simpatic. Dupa Descartes si cinepa (azi s-ar spune Descartes si iarba): De ce sa te muti in Olanda? (in original e Descartes et le cannabis: Pourquoi partir en Hollande? Éditions Fayard, "Mille et une Nuits", 1996), si Viata sexuala a lui Immanuel Kant (La vie sexuelle d’Emmanuel Kant, 1999; volumul e semnat cu pseudonimul Jean-Baptiste Botul, "filosof oral", si a fost tradus si la noi), Frederic Pages a publicat la Editions Fayard, "Mille et une Nuits", in 2007, o cartulie provocatoare si amuzanta, de 80 de pagini, intitulata A filosofa sau arta de a lua piuitul femeilor (Philosopher ou l’art de clouer le bec aux femmes), a aparut sub semnatura lui. Constatind faptul ca in istoria metafizicii sint prea putine femei, Pages se porneste sa le caute prin timp, de la Aspasia lui Pericle, la Hypathia din Alexandria (ucisa de niste crestini fanatici, in 415) si pina la Julie de Lespinasse, in secolul al XVIII-lea, gasind destule, mai ales in dormitoarele filosofilor. Vrind sa demonstreze ca filosofia nu e o disciplina misogina, ca ea nu a fost si nu este un tarim asexuat, un "no sex land", "o zona neutra, o Elvetie a gindirii", autorul francez se lanseaza in paradoxuri ilariante si anecdote hazoase, care, cu siguranta, le vor intriga pe militantele feministe. Desi scopul si intentia autorului sint mai mult decit nobile. Frederic Pages sugereaza un fapt doar in aparenta uimitor: contributia filosofica a sexului frumos s-a manifestat indeosebi in conversatia de tip socratic, mai cu seama in epoca glorioasa a saloanelor frantuzesti. Dar acest timp al sensibilitatii si gingasiei metafizice a trecut: seriosul masculin a luat haturile in mina si a predicat o intelepciune seaca de la inaltimea catedrelor universitare. Morala cartii lui Pagès este urmatoarea: discursul filosofic feminin s-a invaluit dintotdeauna in umilinta, discretie si pudoare. Femeile au filosofat neindoios. Dar sistemele lor au fost indeosebi o filosofie de budoar. Femeilor nu le-a pasat prea tare de posteritate si glorie. Ele s-au multumit sa-i educe pe barbati (id est pe barbari). Si, nu incape vorba, au reusit in cele mai multe rinduri… Sa speram ca Philosopher ou l’art de clouer le bec aux femmes va fi tradusa cit de curind in romaneste.

Cautati si cititi  cartea lui Frederic Pages, chiar daca nu veti sti la sfirsit mai multa filosofie. Veti sti, totusi, mai mult despre sufletul si mintea domnisoarelor si domnelor care au stat in preajma filosofilor. Nu e putin lucru.