Frinturi de realitate frinta si rasfrinta

Mentalitatea dupa Copos

Nemicrobistii sa nu se sperie, nu-i vorba de fotbal, ci de o chestiune de… mentalitate, evident. Dupa meciul pierdut de Rapidul lui George Copos in fata pandurilor de la Tirgu Jiu (care le-au aplicat elevilor lui Lucescu – Razvan – o corectie seaca in valoare de 3:0), cel mai cu arici la buzunar patron din fotbalul romanesc a explicat succesul elevilor lui Grigoras („cel mai tare din oras„) dupa cum urmeaza: „Mentalitatea vine din saracie, din nevoi, de aici vine mentalitatea de invingatori".

Aha. Pesemne ca dl fost utecist de frunte si fost vicepremier si fost etc. e fan Eminescu, varianta Scrisoarea a III-a: „Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul…" Cum ar veni, nu e bine ca angajatii tai sa aiba suficienti bani, ca devin suficienti, nu?

Altfel, toti cei care au invins (care s-au imbogatit) dupa 1989 au reusit pentru ca au avut mentalitatea potrivita la momentul potrivit: aparindu-ne saracia si nevoile, si-au satisfacut din plin nevoile lor de-mbogatire…

„Am vazut o poza!"

Cine are pasiunea fotografiatului stie ce spun cind spun ca „am vazut o poza!" Pina acum, asta mi-am spus-o sau am povestit-o apoi prietenilor ori de cite ori veneam dintr-o calatorie si vazusem din tren, sa zicem, „o poza" pe care din motive obiective n-aveam cum s-o fac.

Prin noiembrie, pe cind deja ramasesem fara Kodacelul meu digital (de, saracutul, dupa cinci ani si jumatate de folosire intensiva si-a dat si el obstescul sfirsit!…), eram in drum spre Kauflandul de la podul spre Alexandru, iar odata ajuns in parcare m-am trezit cu „o poza" in fata mea: un rrom se-ndrepta si el spre hipermarket mormaind ceva de unul singur, iar pe spate avea un ditamai acordeon pe care scria mare chiar in stinga burdufului: CLOCOTEALA!

Okay, aceasta e, poate, mai degraba o poza publicistica, dar daca ai mai si lucrat cindva – destul de intimplator si fie si doar pentru o jumatate de an – ca fotoreporter, te cam maninca ideea ca ai ratat fotografia… (Ulterior aveam sa aflu ca numele de Clocoteala este unul de lautari destul de cunoscuti…)

Romitaliana

Intimplarea face ca tot atunci, iesind de la casa, m-am trezit cu un carucior intrind usor in mine. M-am ferit si m-am uitat cine-i neatentul: neatentul era un barbat de vreo 40 de ani care avea caruciorul plin de cutii cit sa nu mai vada nimic in fata spate! I-am zis in gluma omului ca era sa ma accidenteze, iar acesta mi-a raspuns dupa cum urmeaza: „Imi cer scuzare!"

Gospodina si Gazeta

Pe la sfirsitul lui noiembrie, intr-o dimineata, m-am dus ca de obicei sa-mi iau Gazeta sporturilor. Am avut noroc, am mai prins un exemplar, dupa ce o femeie a luat chiar in fata mea nu mai putin de cinci exemplare. De ce? Pentru ce?

O intreb pe vinzatoare.

– Pentru taloanele gratuite de Super Bingo Metropolis!!!…

Mama, maiculita…

Pe fostul RTV, mai nou Romania TV, am prins chiar de Ziua Nationala din zbor o replica mucalita a unei femei din satul cela in care a ramas gravida o maicuta-fosta-stareta care apoi a dat nastere unor gemene: „A mincat raci si-a dat din craci…" Nu doar tot romanul s-a nascut poet, ci si toata romanca s-a nascut poeta!

Lucerna lui Bebe

Apropo de Gazeta sporturilor: una buna si recenta cu Gigi (Becali, desigur): cica El Ciobandante a fost audiat „in cazul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apararii, petrecute in 1996 si 1999". Ce credeti c-a livrat Gigi pe post de motivare si disculpare magistratilor? Cum ca „n-a avut nici un interes financiar si n-a obtinut profit din afacerea cu statul, «fiindca terenul meu era de 30 de ori mai scump si pot demonstra asta cu acte»." Evident ca de-acum tot judecatorul era curios sa afle de ce a facut atunci afacerea. Iata de ce: „Ma ofticam cind vedeam acel teren al Armatei, plantat cu lucerna, pe care eu n-aveam voie sa pasc oile, dar un cioban, Bebe, putea, ca el facea blaturi! Il invidiam pe Bebe." (Gsp, 03.12.11)

Senatorul gizilor

Cind plec la drum, musai ma aprovizionez cu suficienta lectura. Cum Adevarul a ramas unul dintre putinele ziare (ca numar de pagini este chiar singurul) mai consistente, indeobste cumpar si editia din ziua pornirii in calatorie. Asa si marti, 6 decembrie 2011. Iar unul dintre articolele care mi-a atras atentia in mod deosebit a fost cel dedicat vestitului Felix-colaborator-dovedit-al-Securitatii. Care „Felix vrea daune de la ruda care l-a deconspirat" – acesta fiind si titlul dat materialului, un titlu oarecum parsiv, cita vreme gasirea dovezilor cum ca „venerabilul" senator Dan Voiculescu a colaborat se datoreaza faptului ca a turnat-o chiar si pe o verisoara de-a sa! Iar acum deconspiratul „senator Dan Voiculescu se considera denigrat de catre verisoara sa si a actionat-o in judecata"! si ii cere Paraschivei Silaghi (care traieste in Germania) 136.000 de euro „daune morale"!

Va vine sa credeti? Auzi, „daune morale" pentru „prejudiciul de imagine suferit in urma mai multor declaratii publice" facute de verisoara in cauza, imaculatul rinocer fiind „nemultumit de asocierea imaginii sale cu cea a nazistilor sau a Securitatii"!

Iata si ce l-a deranjat „in special" pe senatorul gizilor: „Il compar, daca vreti sa ma intelegeti foarte bine, cu personajele din vremea lui Hitler. In societate aratau ca sint umani, dar el nu a fost uman. Si parintii mi i-a bagat la puscarie." (Dna Silaghi la „Nasul", 08.06.2011)

De aici, senatorul gizilor ce concluzie a tras? Cum ca „negativizarea imaginii reclamantului rezulta din asocierea sa cu teme considerate public «vulnerabile», de mare risc imagologic (Hitler, nazisti, inchisoare, Securitate, premeditare)."

Mama, ce limbaj incilcit de avocat semidoct (ca doar n-o fi formulat senatorul gizilor motivarea actionarii in instanta) si ce tupeu de rinocer „inocent"!

Centrul unui paradis

In fine, vreau sa inchei cu o fraza care ar putea avea darul de-a revraji realitatea dezvrajita. Rasfoind o antologie austriaca din 1925 cu aforisme, poezii, fragmente de proza etc., am dat peste urmatorul aforism al romanticului Novalis:

Jeder geliebte Gegenstand ist der Mittelpunkt eines Paradieses. – Orice obiect indragit este centrul unui paradis.