Galacticul si extraterestrul

In jargonul gazetarilor sportivi, termenii din titlu desemneaza jucatorii a doua echipe de fotbal, Real Madrid si FC Barcelona. Fiecare din cele doua supranume rezuma fapte si reflecta atitudini. Fie ca e vorba despre fotbalul jucat de „stelele" unei „galaxii", fie ca e vorba despre fentele de joc ale unor fiinte crescute, parca, „pe alta planeta", cele doua etichete au ceva in comun. Ambele potenteaza misterele infinitului cosmic.

Sa reducem infinitul cosmic la finitul romanesc si sa ni-l imaginam pe Traian Basescu in pielea lui Leo Messi, iar pe Crin Antonescu in rolul lui Cristiano Ronaldo. Primii doi, „extraterestrii", au in comun cautatura usor oblica si lacomia de a marca in poarta adversa. Statura nu este in avantajul niciunuia dintre ei. Inaltimea de aproximativ 1,70 m (Basescu e, totusi, nitel mai inalt decat Messi) este compensata prin reactii explozive de joc si de orgoliu. L-ati vazut pe Messi ofticandu-se dupa ce rateaza ? Dar pe Traian Basescu? Ceilalti doi, „galacticii", seamana prin stilul emfatic de joc (pe care unii l-ar eticheta, fara sa greseasca prea mult, drept arogant) si prin zambetul construit, de Hollywood, pe care il afiseaza cu generozitate dupa fiecare gol inscris. Sunt de aproximativ aceeasi inaltime si le place, in chip evident, luxul. Nu stim ce masini prefera Crin Antonescu, dar suntem aproape siguri ca i-ar placea, chiar mai mult decat lui Victor Ponta, sa se plimbe cu bolizii din garajele lui Cristiano Ronaldo.

Daca „extraterestrul" Messi si „galacticul" Ronaldo stau in paginile ziarelor de sport ca rivali care isi disputa castigarea titlului de cel mai bun jucator de fotbal din lume, „extraterestrul" Basescu si „galacticul" Antonescu aspira la titlul de cel mai bun presedinte. Cat de buni sunt ei in realitate, prea putina lume stie. In rest, contrastele dintre vedetele politicii nationale si superstarurile marilor echipe spaniole sunt tot atat de mari ca si averile barosane ale celor doi fotbalisti in comparatie cu modestele venituri bugetare ale celor doi barbati de stat din patria noastra.

Cu riscul ca analogiile sa fie percepute ca insulte la adresa celor doi celebri jucatori de fotbal, trebuie aratat ca suspendarea „extraterestrului" si urcarea „galacticului" la carma statului au incins atmosfera intre fani. Strada si mijloacele de informare in masa clocotesc si se framanta. Va fi suspendat presedintele? Ii va prii prezidentiabilului aerul tare de la Cotroceni?

Daca ne plasam, ca observatori indiferenti, pe orbita pasiunilor trecatoare ale multimii, am putea observa un detaliu interesant. Asa cum iubitorii de fotbal ii pretuiesc sau ii dispretuiesc pe Messi si pe Ronaldo pentru aparitiile lor, fara a sti mare lucru despre oamenii camuflati sub tricouri, tot astfel adulatorii si detractorii figurilor politice nationale se angajeaza in dispute personale si aprinse fara a cunoaste pe deplin firile oamenilor ai caror purtatori de interese se fac in chip interesat sau gratuit. In disputele purtate pe scara larga, pasiunea ajunge sa orbeasca ratiunea. Atitudinile pro si contra nu se mai edifica pe argumente lucide, asa cum, probabil, ar fi de asteptat, ci pe emanatii emotionale, pretins rationale, care ingroasa si mai mult polemica, in loc sa o dizolve.

Imaginile publice ale celor doua varfuri din fotbalul politic national sunt tot atat de umflate ca si energiile afective dezlantuite pentru ei sau contra lor. In realitate, liga noastra politica este tot atat de mica si de meschina ca si liga de fotbal patronata de Mitica. In politica momentului, se joaca un fotbal ieftin, de maidan, fara glorie, fara onoare. Daca miile de suporteri ai celor doi inaintasi – unul „extraterestru", celalalt „galactic" – si-ar domoli pornirile vindicative si le-ar inlocui cu dorinta de a vedea cu ochii lor ceea ce se afla dincolo de produsele informative artificiale pe care mijloacele de informare in masa le livreaza de-a gata, adica zvonuri, pareri si comentarii, oamenii ar baga, poate, de seama ca intre cei doi jucatori nu exista diferente notabile de stil de joc, ci doar deosebiri de atitudine fata de finantatori. Amandoi au o ambitie mai mare decat puterea lor de efort si li se potriveste de minune atitudinea duplicitara, de superior sever cu inferiorii si de inferior binevoitor cu superiorii. Demagogia atent rotunjita le sta mult mai bine ca numarul 7 pe tricourile lui Marius Lacatus. Libertate si dreptate, sus poporul suveran, jos coruptia si mafiotii! Am uitat ceva?

Mai departe, daca ne oprim sa le verificam palmaresul, in fisa de activitate vom gasi mai mult promisiuni decat realizari. Aceasta e, de altfel, forma maxima a echipelor romanesti, iar cele politice nu fac exceptie de la regula. Tinerele talente se transforma aproape peste noapte in foste sperante. Daca acesta e mersul firesc al jocului pe la noi, de ce sa incingem inutil atmosfera publica cu discutii, paradiscutii si tetrapiloctomii despre diferente, deosebiri si nepotriviri, cand bunul-simt ne indeamna sa luam aminte la note comune mult mai relevante decat antitezele?

Sa ne amintim de vremea in care extraterestrul Basescu avea priza la popor, cu stilul lui smecheresc, de ultras. Sa ne amintim si de vremea in care galacticul „Crinache" marca din lovituri libere si rupea audientele la talk-show-uri, avandu-l ca rival pe Basescu, tot ultrasul, dar sictirit si impietrit. Sa ne uitam acum la amandoi, aceiasi jucatori de atac, insa incrancenati, lipsiti de jovialitate, dornici de victorie cu orice pret. Ce conteaza mai mult intr-o dezbatere despre calitatea jocului? Talentul jucatorilor sau sentimentele personale fata de cei aflati momentan in teren?