Garcea – un fenomen romanesc

Pentru roman, indiferent de nivelul sau de educatie, nu exista raspunsul "nu stiu". Toate intrebarile care i se pun au raspunsuri care, de multe ori, provoaca risul, desi mie imi provoaca adesea compatimire sau chiar revolta.

Celebrul scriitor Mark Twain afirma intr-una din scrierile sale: "M-am bucurat ca pot raspunde prompt la intrebare. Am spus: Nu stiu".

Emisiunile TV distractive ne prezinta uneori raspunsuri aiuritoare la intrebari la care, cu putin exercitiu, ar putea raspunde corect si cei mai saraci cu duhul. Pentru trogloditii intrebati in aceste jalnice emisiuni nu exista raspunsul "nu stiu". Folosesc acesti termeni mai duri pentru ca pe mine raspunsurile ma deprima si ma fac sa reactionez disproportionat.

Sondajul realizat recent printre romani, privind cultura generala, nu m-a surprins deloc. Surpriza a venit din studiul comparativ cu tarile din UE. M-am convins ca gradina lui Dumnezeu este mai mare decit credeam.

Sint consolat ca procentul, hai sa spun, al ignorantilor, este cam acelasi in toata gradina. Sint insa extrem de deranjat ca la romani lipseste raspunsul "nu stiu".

Aceasta meteahna este extrem de paguboasa pentru Romania. Un om normal ar trebui sa stie ceea ce nu stie. A  sti ceea ce nu stii este masura prin care se apreciaza calitatea unui popor.

Omul lipsit de aceasta capacitate de a percepe limitele sale devine daunator, devine distructiv, cauzeaza mari prejudicii semenilor sai. Pe scurt, voi numi acest tip de om "omul limitat" . Omul limitat poate avea alte trasaturi (lingusitor, pupincurist), care il pot propulsa la inaltimi pe care, in mod normal, nu are dreptul sa le viseze. Ajuns sus de tot, in jurul sau apare dezastrul. Omul limitat se inconjoara de oameni si mai limitati si atunci domeniul sau de autoritate devine cea mai mare calamitate pentru romani.

In politica este cel mai prezent omul limitat, propulsat nemeritat la inaltimi aiuritoare. Partidele negociaza orice si nu criteriul competentei prevaleaza.

In douazeci de ani, acest fenomen pagubos s-a extins ca o ciuma, astfel ca afirmatia lui Brucan a devenit inexacta. Omul limitat a fost mai tot timpul  prezent in mai toate posturile locale sau centrale de decizie. Din acest motiv, patinam in a face progrese consistente si ne autoflagelam cu acceptul ca sintem o tara de tip bananier.

Aproape fara exceptie, mai peste tot, omul limitat a gasit o modalitate imbatabila de a se cocota sus: coruptia sefului. Redutabilul daunator cumpara si vinde.

Anonimi, limitati, aparent pasnici, duc razboiul "caramizilor". Daca aceste „caramizi" cu bancnote ar fi bombe cu napalm, n-ar provoca atita paguba poporului roman.

Omul limitat este un abil donator de "caramizi" catre omul limitat din partid, aflat la Bucuresti. Capitala, prin tot ce face, distruge elementarul criteriu al competentei.

Romania este atinsa grav de putregaiul politic aflat intr-o expansiva fermentatie, cauzata de omul limitat.

Asistam la o uriasa cruciada impotriva valorii. Cind se bate nebunul cu inteleptul, nu stii care este inteleptul. Profitind de confuzia creata in popor de bataia intre nebun si intelept, omul limitat (nebunul) prolifereaza alarmant.

In Romania nu mai exista o scara a valorilor, bazata pe experienta cumulata prin studii aprofundate. Acum cei care vad soarele invirtindu-se in jurul Pamintului au aceeasi convingere ferma ca si in jurul lor trebuie sa se invirta cineva, nu conteaza cine.

Omul limitat explica timp si iritant ca va face si va drege, imparte galeti si ulei, promitind nesimtit munti de banet si, evident, marea cu sarea. Garcea si alti purtatori de catuse (pe nedrept, evident) ne aduc raiul pe pamint.

Daca astfel de personaje le-as vedea la bilci cum minuiesc alba-neagra, promitind cistiguri sigure, as zimbi ingaduitor. Dar ipochimenii acestia aspira sa fie sefi peste Academia Romana, peste academicianul Viorel Barbu, peste rectorul Isan, peste rectorul Astarastoaie si peste rectorii Giurma si Jitareanu etc.,  peste toata suflarea romaneasca.

Garcea, l-am studiat atent, chiar cind se opinteste sa para un om normal, tot Garcea ramine, cu un nivel de inteligenta si cultura similar primatelor.

Domnul Dan, seful partidului poporului, este induiosator. Jos cu bogatii! Banet la toata lumea si munca ioc. Fara puscarii, fara catuse, fara procurori si fara judecatori, cu dezlegare la santaj. Cine nu vrea acest lucru? Dar pacat ca nu stie istorie. Maximilian de Robespierre a sfirsit ghilotinat. Cei multi si saraci ar putea tinji si la avioanele si limuzinele sale. Sint sigur ca poporul nu s-ar mai obosi sa-i dovedeasca santajul. Cu siguranta, insa, ca nu l-ar scoate din mina celor flaminzi nici macar Elodia.

Oamenii limitati au compromis poporul roman. Au fost si sint prezenti ca un putregai extins la dimensiuni care inspaiminta.

Intrebarea fireasca ar fi: ce-i de facut? Mie nu-mi este rusine sa raspund cinstit: nu stiu.