Glumind cu poporul

O stire de presa de acum citeva zile, in binecunoscutul stil press-fiction, in care aflam mai mereu ce lucruri uriase urmeaza sa intreprinda oamenii nostri de la putere, dar mai niciodata despre ce si cum le-au intreprins, ne aducea la cunostinta ca primul ministru al Romaniei, care urma sa faca o vizita oficiala in Marea Britanie, intentiona sa abordeze in discutiile oficiale problema accesului romanilor pe piata muncii din aceasta tara. Dl. Tariceanu era hotarit chiar sa ceara guvernului britanic eliminarea restrictiilor de aceasta natura pentru romani.

Desi pare ciudat, dl. Tariceanu este prim-ministrul in exercitiu al Romaniei. Cu alte cuvinte, este platit sau macar este mandatat sa se ocupe de probleme care-i privesc pe romanii din Romania sau care-i afecteaza pe acestia. Oricum, in felul in care arata arhitectura institutionala a Romaniei actuale, primul ministru este mai mult un administrator-sef decit un reprezentant „al tuturor romanilor". Ne obisnuisem de altfel ca monopolul sufletelor sa apartina dlui Basescu, care macar este ales prin vot direct si care are ca mandat reprezentarea simbolica a „natiunii". Cum o face, este alta discutie.

M-as fi asteptat de aceea ca dl. Tariceanu, in grija sa pentru binele public, sa se preocupe mai ales de cei deja plecati. Eventual, pentru a-i incuraja sa se intoarca. Dar mai ales, sa nu poata dormi noaptea de grija ca romanii care nu si-au luat inca lumea in cap sa ramina in tara lor. De ce ar fi interesat primul ministru al Romaniei de liberalizarea pietei muncii din Anglia? Ce beneficii ar aduce acest fapt tarii a carei administratie o conduce? Sa vedem macar doua: 1. ar accentua criza de forta de munca, ce ar duce la cresterea pretului acesteia, a preturilor in general si a inflatiei in Romania; 2. ar duce la cresterea migratiei, cu consecintele sale multiple, de tip Mailat sau mai putin vizibile, dar la fel de intense. Oricum, patronii romani, economia si societatea in general nu au nimic de cistigat din acest demers.

Dar daca, finalmente, nu face nici un serviciu tarii pe care o administreaza, la ce bun o asemenea initiativa? Lucrurile sint mai simple: dl. Tariceanu stie ca aparent nu-l costa nimic sa strice o vorba. Sa para interesat. Se numeste politica pentru galerie. Te mentine in sondaje. Ca si in chestiunea cu pensiile, oamenii vor sti doar ca guvernul le-a marit pensiile, dar nu si ca acelasi guvern le-a marit proportional taxele si mai ales, indirect, inflatia.

De altfel, inainte de a merge sa apere cauza romanilor pe paminturile Reginei, dl. Tariceanu ne-a livrat o mostra din grija sa pentru cei care se incumeta sa ramina sau poate sa se intoarca in tara. Din avionul, in care survoleaza in ultimul timp lumea dl. Tariceanu a ajuns la noi, pamintenii, declaratia sa precum ca celebra taxa auto nu va fi nici anulata nici redusa, orice ar spune Comisia UE. O fermitate surprinzatoare la dl. Tariceanu, numit adesea Moliceanu.

Este drept ca a doua zi, lucrurile s-au mai schimbat, pe ici pe colo. Aflat la Bruxelles, fata in fata cu dusmanul, ministrul de finante, Vosganian, a anuntat ca Romania va reduce totusi taxa. Dar abia de la mijlocul anului viitor. Iar aceasta nu inseamna nicidecum ca statul va mai restitui vreodata diferenta fraierilor care au platit deja. Potrivit ministrului, n-ar exista nici o lege in care sa se prevada o asemenea situatie. Se pare ca este legal sa ti se ia ceva ilegal, dar nu este legal sa ti se returneze ce ti-a fost luat ne-legal. As spune ca dl. Tariceanu si guvernul sau se comporta ca un peste. Dupa ce-si trimite concetatenii la produs, ii asteapta la colt sa le ia taxa.

Interesant este ca, dupa mai bine de opt decenii, avem in fine un guvern pur liberal sau ma rog format din reprezentanti ai unui partid care isi spune liberal. Liberalismul, printre altele sustine primatul individului in fata statului si libera circulatie a marfurilor, persoanelor si capitalurilor. Cu alte cuvinte, pentru un liberal, orice taxa este o forma de viol in grup cu perversiuni susceptibila de pedeapsa capitala, iar orice restringere ilegitima a liberei concurente un atentat la ordinea naturala a lumii. Principii sacrosante cum ar veni. Delicatese ideologice. Lucruri peste care nu se poate trece.
Acest guvern, primul suta la suta liberal dupa opt decenii de dominatie a reactiunii colectivisto-protectioniste, este in conflict cu Comisia Europeana, in chestiunea taxei care supra-impoziteaza achizitia de masini, de orice fel ar fi acestea: noi, vechi, din import, din tara sau de pe luna. Este drept ca taxa loveste mai ales in importurile de masini second-hand. Instituirea taxei a fost motivata prin imperative ba de mediu, ba de protectie a productiei interne. Una mai neconvingatoare decit alta. S-a demonstrat ca o masina buna de import de cinci ani este mai putin poluanta decit o dacie de aceeasi virsta deja inmatriculata. Cit despre protectia productiei interne, lucrurile nici nu mai trebuie discutate. Se stie ca protectionismul nu-i protejeaza decit pe unii, pe producatori, in speta, si pe termen scurt, de altfel, dar ii dezavantajeaza pe consumatori, majoritatea populatie, adica. De altfel, acesta este si rostul pietei unice europene: de a depasi protectionismul! Comertul liber este pe termen lung benefic pentru toata lumea si un liberal n-ar trebui sa uite aceasta nici in somn. Fapt este ca oficialii de la Bruxelles au considerat taxa ca fiind protectionista si mai ales abuziva. Pentru un liberal din Romania, taxa respectiva nu pare sa puna nici o problema.

Nu stiu cum se face dar interesul pentru eticheta liberala este mereu viu in Romania. De citeva zile, avem de altfel un nou partid liberal, mai mare si mai puternic, cum se spune. Foarte bine. A fi liberal suna inca bine pentru snobimea politica dimboviteana. Mai ales poate pentru ca liberalismul nu le spune nimic si nu-i angajeaza cu nimic. Ca o femeie cu care iti place sa iesi in lume, dar fara sa-i platesti trusoul. Cite masuri liberale a luat guvernul Tariceanu? Am putea face un joc enigmistic pe acest subiect. Vom vedea ce vor face altii. Ma indoiesc insa ca devii liberal prin decret. Propun pina una-alta ca guvernul sa puna o taxa pe liberalism. Cine se numeste liberal sa plateasca o taxa. Un fel de cautiune sau o taxa de mediu. Va fi restituita la sfirsitul guvernarii, daca nu pune taxe noi, daca nu contravine principiilor liberale. Prevad ca abia odata cu aceasta Romania va deveni in fine o tara bogata.