Inima numita cord

E o campanie, pe tara, de luarea tensiunii (gratis!) in locuri publice, initiativa a Societatii Romane de Cardiologie, menita a estima si ameliora situatia unei populatii ce se situeaza, din acest punct de vedere, pe un loc european alarmant in privinta afectiunilor cardiace.

Pe cit de noua si neasteptata aceasta actiune, intr-o tara ce s-a tratat de-a lungul istoriei sale cu duhul indiferentei, pe atit de dorit eficienta in intentie. In parcurile marilor orase (de ce numai in marile orase!?) cite cineva in halat ii invita pe trecatori sa-si suflece mineca, sa constate starea si, eventual, sa sfatuiasca sumar.

In Cismigiu, linistea sahistilor de virsta a treia e perturbata de foiala din jurul omului in halat. Dialogurile oarecum medicale, inregistrate si transmise pe posturi, le concureaza bine pe cele din Becket sau Ionesco.

A nu stiu cita oara, il intilnesc pe simpaticul Jim la Cardiologie. De fiecare data imi face cunostinta tot cu alta doamna, mai toate coapte bine, sarmante inca, foste sotii ale zburdalnicului amic. Carora, retroactiv, le poarta de grija. In timp ce, cu viitoarele lui neveste, mult mai june, il intilnesc in deocheate baruri de ora mica.

Frumosul Jan calca strimb cu o, si ea, frumoasa duduie a tirgului. Si asta unde? In chiar propriu-i dormitor conjugal. Ce imprudenta! In faza de virf, usa se deschide usurel, in deschizatura ivindu-se nasucul doamnei sale. Stiuta plecata din oras. Pardon! zice soptit aceasta si se retrage. Frumosul Jan face stop si-si incheie astfel ultimul demers lubric. E varianta ce mi-o ofera, la inmormintare, chiar doamna frumosului Jan.

Permanent dezinhibatul Jorj vrea, tot asa, sa profite, imoralul, de plecarea consoartei lui din oras. Invitindu-si proaspata achizitie direct pe patul conjugal. In apogeul actului, usa se deschide, dar cea itita in prag nu e plecata sotie, ci alta piesa din colorata-i panoplie. Intra, face pasi de balerina, se apropie de imensa fereastra, careia ii aplica o fulgeratoare lovitura de toc. Explozie! Cu una din aschii isi taie tacticos venele de la mina si se intinde pe parchet. E versiunea ce mi-o ofera, dupa ani, Jorj, completind-o cu happy-end-ul de rigoare: balerina cu venele taiate e salvata in clinica amicului lui Jorj, din gelozia ei suicidara raminind doar o simpla, simpla?, stabilire in New York, unde isi creste cei cinci copii si-si iubeste la nebunie sotul. Nu altul decit chirurgul ce-i cususe venele taiate. Ei, ce spui?

Il vad pe Jul, parca si mai rascopt decit data trecuta, intrind in supermarket. Nu singur. Insotit de o pempanta juna, toata numai rotunjimi. Ma vede si, simpatic aferat cum il stiu, se scuza la juna si vine sa-mi stringa mina: Uite, vin din parc, fata tocmai a donat singe la un punct special amenajat acolo. Cu tichetul obtinut intram aici sa facem cumparaturi. Nostim, nu?

Titluri mai mult sau mai putin fredonate.

"Inima, de ce nu vrei sa-mbatrinesti?". Interbelica o vad fredonata doar de Forry Eterle.

"Of, inimioara", cu Luigi Ionescu.

"Multumim din inima partidului", cu Arsinel.

Se vintura o lege reparatorie: fostii securisti de grad inalt au pensii mai mari decit fostele lor victime. Sa-ti stea inima nu alta.

Pe vremea Electrecordului se faceau electrocardiograme?

Miting de campanie electorala? Mai alaltaseara, lume adunata in fata Teatrului National din Iasi. Cineva, catarat pe acoperis, linga lebede, anunta ca vrea sa se arunce. La Cioran, perfidul propovaduitor al sinuciderii, vine unul sa-si ceara scuze: Am vrut sa ma arunc de pe Eiffel, dar mi-am dat seama ca sosetele nu mi-s curate si am renuntat.

De cite ori vine vorba de oficeriu, de mortalul Leonas, Chirita isi duce mina dolofana la plinu-i piept. Sub care se afla inima.

De revenit in Cismigiu.

Printre amatorii de luare ad hoc a tensiunii, o doamna de lume buna se destainuie medicului cu tensiometru: Am tensiune constanta; doar alaltaieri, cind mi-a murit canisul, a saltat la 20 cu 10.

Evitati excesul de sare, zahar si… piper!