John Demjanjuk – ultimul calau?

In 1943, la 15 ani, Thomas Blatt a ajuns, impreuna cu intreaga sa familie, in lagarul de exterminare de la Sobibor. Parintii sai au fost imediat gazati, precum imensa majoritate a celor 250.000 de oameni care au ajuns in acest lagar. Blatt a supravietuit mai degraba printr-o serie de intimplari norocoase. Conducerea lagarului l-a pus sa sorteze hainele celor impinsi spre camerele de gazare (in vederea trimiterii in Reich a celor acceptabile), mai apoi Oberscharfuehrer–ul Karl Frenzel l-a ales ca responsabil de curatirea cizmelor sale. La 14 octombrie 1943, un prizonier sovietic, Alexander Pecherski, a organizat o revolta in cursul careia au evadat 400 dintre cei 500 de detinuti inchisi in acel moment in lagar. Evadatii au fost vinati fara mila; doar 64 dintre acestia au supravietuit razboiului. Printre ei, si Thomas Blatt. Toti detinutii ramasi in lagar dupa revolta au fost executati, iar lagarul a fost facut una cu pamintul la sfirsitul lui 1943.

Blatt a emigrat dupa razboi in Statele Unite, unde a devenit un prosper om de afaceri. A lucrat 40 de ani la o carte de amintiri din perioada razboiului. Este, probabil, ultimul supravietuitor in viata al lagarului de la Sobibor. Acum in virsta de 82 ani, californianul a luat avionul spre Germania pentru a depune marturie impotriva lui John Demjanjuk, probabil ultimul calau din lagar aflat in viata. Demjanjuk, in virsta de 89 de ani, a fost extradat, lunea trecuta, de catre autoritatile americane. Ucraineanul, nascut ca Ivan Nicolaevici Demianiuk, facuse parte din trupa de 120 de ajutoare (travnki) ale celor 30 de SS-isti ai lagarului. Dupa cum se stie astazi, ajutoarele ucrainiene dadeau dovada de cel putin tot atita cruzime ca si gardienii SS. Demjanjuk a negat constant ca ar fi avut orice legatura cu vreun lagar de concentrare. Ar fi trait in Polonia pina in 1952, cind a emigrat in Statele Unite si s-a angajat la uzinele Ford. In 1986, lui Demjanjuk i s-a retras cetatenia americana si a fost extradat in Israel. Acolo a fost condamnat la moarte. La recurs au aparut dovezi care subrezeau acuzatia ca el ar fi fost "Ivan cel Groaznic", cel mai crud dintre supraveghetorii unui alt lagar de exterminare – Treblinka. In cele din urma, in 1993, israelienii au fost nevoiti sa-l elibereze pe Demjanjuk, care a trait pina de curind o viata relativ linistita de pensionar intr-o suburbie a Cleveland-ului, statul Ohio. Propunerile autoritatilor americane de extradare a apatridului au fost refuzate net de catre Polonia si Ucraina.

Intre timp, insa, Oficiul pentru Investigatii Speciale al Statelor Unite a dat de legitimatia de serviciu a lui Demjanjuk din timpul razboiului. Aceasta atesta indubitabil ca ucraineanul a "lucrat" intre 27 martie si sfirsitul lui septembrie 1943 in lagarul de la Sobibor. In aceasta perioada, conform evidentei stricte tinute de catre administratia SS, au fost ucisi 29.000 de oameni. Marturiile supravietuitorilor au indicat ca absolut toti travnikii au participat activ la atrocitati. Era, de altfel, principala lor indatorire. In anii 60, multi dintre fostii gardieni de la Sobibor au fost condamnati de catre justitia germana. Comandantul lagarului, Franz Stangl, a primit o sentinta de condamnare pe viata (si a murit in inchisoare), cinci fosti gardieni SS – condamnari intre trei si opt ani, iar alti trei au fost eliberati.

Conform spuselor avocatului sau, Thomas Blatt nu-si aminteste chipul lui Demjanjuk, insa nici pe cel al tatalui sau. Ce n-a uitat insa este cum, sub privirile sale, ajutoarele ucrainiene i-au minat familia spre camera de gazare. Demjanjuk contesta autenticitatea legitimatiei. Ar fi un fals al serviciilor secrete rusesti, care ar incerca astfel sa se razbune pe el. Avocatii sai au incercat sa evite extradarea catre Germania, pe motiv de boala avansata. Ar suferi de insuficienta renala, anemie, probleme la coloana vertebrala si, mai nou, de leucemie. Medicii americani angajati de autoritatile federale au certificat insa ca Demjanjuk poate suporta conditiile unui zbor transatlantic. Iar doctorii germani de la penitenciarul Stadelheim, unde a fost adus Demjanjuk la inceputul saptaminii, afirma ca detinutul este surprinzator de in forma pentru virsta sa. Intins pe pat, a trebuit sa asculte rabdator traducerea unui document de motivare a arestarii de 21 de pagini, elaborat de catre procurorii germani. In cazul in care va fi gasit vinovat, risca condamnarea pe viata. Oficiul Central pentru Clarificarea Crimelor Naziste a pregatit deja un dosar continind citeva sute de pagini de marturii, adunate de-a lungul deceniilor, care-l incrimineaza pe Demjanjuk.

Nu numai avocatii lui Demjanjuk, dar si unele voci ale opiniei publice sustin ca n-ar avea sens judecarea si condamnarea, dupa mai bine de 65 de ani, a unui mosneag de 89 de ani. Nu aceasta este, insa, opinia celuilalt batrin, Thomas Blatt, care a devenit parte a acuzarii: "In acest proces este vorba de mult mai mult decit de condamnarea unui barbat pentru crime oribile. E vorba sa trimitem un mesaj catre viitor si, chiar dupa atitia ani, sa aratam clar ca dreptatea nu este facultativa". Dreptul international este de partea lui Blatt – crimele impotriva umanitatii sint imprescriptibile. Fie ca va fi in cele din urma condamnat, fie ca nu, apatridul Demjanjuk va ramine in grija statului federal, adica a contribuabilului german; daca va ramine liber dupa proces, nici un stat nu este dispus sa-l primeasca pe teritoriul sau.