Lenin, Stalin, Hitler, Ceausescu – „lideri incontestabili”?

Unde dai si unde crapa! Saptamina trecuta, pornind de la o declaratie aparent oarecare a lui Dani Coman (portarul titular al Rapidului), am scris articolul "Lideri si sefi", in care am incercat sa fac o disociere intre ce-nseamna/este un lider si ce-nseamna/este un sef.

Nu mica mi-a fost mirarea, insa, cind am citit pe forum comentariul semnat de "Vali" ("Lideri si lideri"). Care Vali mai intii mi-a laudat un picut textul ("este in general logic si bine scris"; "in general ideile enuntate sint corecte"), ca apoi sa ma acuze hodoronc-tronc: "Dar obsesia dumneavoastra pentru presedintele nostru va orbeste complet". (In paranteza fie spus, acest "complet" se cam bate nitel cap in cap cu laudele initiale…) si, ca sa previna eventualitatea in care as spune "ce naiba, nici nu l-am pomenit pe Basescu!", dl Vali mi-o reteaza net: "Veti spune ca nu ati scris nimic de Basescu, dar tot articolul este despre liderul Basescu".

Am ramas lejer stupefiat. Mai ales ca m-am abtinut cit se poate de constient de a-l pomeni macar pe Basescu ("Nimeni nu poate contesta ca presedintele este un lider prin definitie. Asa este!", Vali) – tocmai pentru a preveni, la rindul meu, citirea articolului exclusiv in cheia "Basescu". Si continua dl Vali: "Cea mai mare greseala pe care o faceti, orbit de admiratia pentru marele barbat, este ca nu toti liderii sint atit de buni, cinstiti si angelici precum ii prezentati in articol". Nu-mi dau seama unde-i marea mea greseala, de vreme ce am facut o disociere generala intre ce este un lider adevarat si un simplu sef. Am si spus, de altfel, ca "nu exista lider in stare pura", iar descrierea mea exclusiv pozitiva a liderului – in opozitie cu prezentarea exclusiv negativa a sefului – a fost mai degraba expresia unei sperante in lideri autentici, drepti si competenti si are implicit o explicatie didactica. Am ingrosat tusele de-o parte si de cealalta de dragul demonstratiei. De fapt, deduc din "orbirea" de care ma acuza dl Vali, marea mea greseala nu este asta, ci aceea ca i-am luat in repetate rinduri apararea presedintelui Basescu pentru ca asta a fost convingerea mea – erau cauze demne de sustinut (ca era vorba de suspendarea sa, de referendumul pentru votul uninominal etc.)! Iar cea mai mare greseala a mea – daca e sa fie vreuna – este tocmai ca nu l-am pomenit pe Basescu, dar i-am pomenit pe alde Becali, Geoana si… Tariceanu. Ei da, asta da greseala. Cum de nu m-am gindit ca, nominalizindu-l si pe Razgindel, va aparea automat un domn Vali care sa ma acuze de orbire basesciana? Bun. Am gresit. Trebuia sa nu dau nici un nume, sa scriu (aproape) asa cum se scria pe vremuri (sub conducerea "liderului incontestabil" Nicolae Ceausescu) si nimeni nu s-ar fi suparat, nu-i asa?

Dar imboldul de-a da o replica dlui Vali n-a venit atit de la acuzele pe care mi le-a adus, ci de la enumerarea de catre domnia sa a unor "lideri incontestabili": "Lenin, Stalin, Hitler, Ceausescu si, de ce nu, Napoleon. Toti acestia nu au fost «pusi de sus» si au reusit sa coaguleze masele in jurul lor, al ideilor si actiunilor lor". Ei da, asta da o declaratie socanta.

Si acum sa le iau pe rind. Inainte de toate, insa, sa retinem un lucru: nu le contest nici celor enumerati de mine (Becali, Geoana, Tariceanu) anumite calitati de lider, nici celor enumerati mai sus de dl Vali. Doar ca nici unul dintre acestia nu se-nscrie in ce-am si spus in aceeasi fraza, in care i-am nominalizat pe cei trei politicieni romani contemporani: sa fie, adica, "personalitati respectate de cei pe care-i conduc si de adversari deopotriva".

Astea fiind spuse, sa trec la subiect. Intii, vreau sa-l scoatem din cale afara pe Napoleon din ecuatie – erau cu totul si cu totul alte vremuri cind a ajuns el la putere in Franta si-n Europa, iar alaturarea sa celorlalti patru "lideri incontestabili" este fortata si cumva chiar nemeritata. Apoi, vreau sa-mi exprim mirarea pur si simplu fata de insiruirea acestor dictatori (minus Napoleon, cum ziceam) in contextul dat: Lenin, Stalin, Hitler si Ceausescu! Pusi, nepusi "de sus" (pina si Hitler care a cistigat cu NSDAP alegerile din 6 noiembrie 1932 – ce-i drept, cu doar 33,1%! – a fost "pus" cancelar de presedintele Hindenburg, apoi pur si simplu n-a mai catadicsit sa plece de la putere…), acesti lideri au fost "incontestabili" doar in masura in care contestarea lor te putea costa viata!

Mai departe, eu unul nu m-as fi aruncat nici sa afirm ca acestia "au reusit sa coaguleze masele in jurul lor, a ideilor si actiunilor lor", pentru simplul motiv ca dincolo de cei pe care chiar i-au orbit (ei, da!), ceilalti n-au prea (mai) avut incotro: te lasai "coagulat" – ori erai dus in lagar sau in gulagul siberian ori la Canal!

Tare mi-e teama ca asa cum eu sint "orbit de admiratia pentru marele barbat", tot asa dl Vali ar putea fi acuzat ca este, la rindul sau, orbit de ura sa fata de "marele barbat" – altfel nici nu-mi explic de ce l-a pomenit mai intii pe Basescu, ca apoi sa-i insire pe acesti sinistri "lideri incontestabili" ai secolului XX! Facindu-se porta-vocea tuturor acelora (nu-i mai numesc, sint stiuti, nu?) care tot incearca sa-l dovedeasca pe "tiranul" din Cotroceni!

Cit priveste afirmatia cum ca "doar liderii au tendinta de a deveni tirani" (ati inteles, nu?, Basescu "este un lider prin definitie", deci…), ce sa mai spun? Mai merita sa nuantezi? Sa arati ca doar liderii "incontestabili", cei care nu pot fi contestati, adica, au, de regula, tendinta de-a deveni tirani? Pina una-alta, Basescu a fost si este contestat si contestabil. Pina una-alta, acelasi Basescu a fost primul presedinte suspendat al Romaniei. Auzi, "tiran" ales de electorat, suspendat! Si asta cu ajutorul larg al celui pe care cel ales l-a "pus" sef (de guvern). Tare, nu?