Lupta cu umbra

In ultimele declaratii publice ale guvernatorului Isarescu remarc schimbari de substanta si chiar contradictii fata de declaratiile anterioare. Astfel, de unde acum doi ani declara senin ca pe el (deci pe BNR) nu-l intereseaza cresterea economica si ocuparea, ci doar sanatatea – interna si externa – a monedei nationale, traduse printr-o inflatie joasa si un curs stabil, acum premierul se arata preocupat de necesitatea crearii de locuri de munca, deci de reducerea somajului si cresterea veniturilor. De unde era excesiv de prudent cu scaderea dobinzilor, la noi fiind printre cele mai mari din Europa si chiar din lume, atipic pentru o perioada de criza, acum face presiuni asupra bancilor comerciale pentru coborirea ratelor, pentru relansarea economiei de credit, chiar cu riscul unei usoare cresteri a inflatiei, revizuind in crestere tinta de inflatie pe acest an de la 3% la 3,2%.

Mai mult, guvernatorul Isarescu a rostit un lucru total neasteptat, de fapt un „secret al lui Polichinelle" pentru oamenii de afaceri: anume ca, in Romania, daca nu faci evaziune fiscala dai faliment. Cu alte cuvinte, dupa atitia ani, dl. guvernator descopera ca avem un sistem fiscal ultrastufos si o povara fiscala prea mare, care alunga nu numai investitorii straini, ci si pe cei autohtoni. Un sistem facut parca anume ca sa incurajeze evaziunea si contrabanda si care va trebui reformat foarte serios inainte de introducerea noului pact fiscal european, ulterior fiind mult mai greu. Iar premierului nu ar trebui sa-i fie frica sa reduca CAS-ul, TVA-ul si cota unica la 12%, pentru ca rezultatul va fi o crestere a incasarilor la buget, cum s-a intimplat si in 2005, si nu o reducere a lor, daca si controalele in principalele puncte nevralgice se mentin.

Oricum, din punct de vedere monetar noi sintem destul de competitivi, avind o moneda oricum mult mai buna decit economia pe care o reprezinta. Trebuie sa devenim competitivi si din punct de vedere fiscal, in conditiile in care sintem o economie deschisa, care are atita nevoie de capital strain. Sigur, ideal ar fi sa avem si o economie reala competitiva, dar aici, cu foarte putine exceptii, mai mult s-a distrus decit s-a construit, inovat, exportat etc. Avem nevoie de aer proaspat, de initiativa, rigoare si eficienta., atit in sectorul privat, cit si in politicile publice.

Dar de ce si-a schimbat guvernatorul Isarescu declaratiile? Nu cumva o fi primit, de dincolo de ocean, desigur, semnalul ca se suna iesirea din criza si deci trebuie schimbate politicile? La urma-urmelor, vin alegerile si ele nu trebuie pierdute. L-ati vazut si pe pacaliciul de Basescu cerind ritos in Parlament restituirea taierilor la bugetari. De unde cu numai o luna inainte spunea ca nu sint bani, acum a indicat destul de concret si cam de unde trebuie luati ei din structura bugetului, desi n-are, ca presedinte, cum n-a avut niciodata, nimic de-a face, din punct de vedere constitutional, cu problema respectiva. Se face prea multa politica cu economia noastra!

Cind ai o evaziune fiscala estimata la 40 de miliarde de euro, suna hilar sa nu gasesti 2 miliarde pentru restituirea lefurilor la bugetari si inca 2 miliarde pentru reducerea CAS-ului cu 4%, masura ce poate stimula crearea de locuri de munca. Hodoronc-tronc, au mai iesit si consilierul guvernatorului, Vasilescu, si ministrul de Finante Dragoi, speriind lumea cu intrarea intr-o noua recesiune „tehnica". Niste „tehnicieni" aflati la asemenea niveluri in structurile statului ar trebui sa stie ca termenul de „recesiune tehnica", devenit deja o marota, nu apartine stiintei economice. El a fost inventat de un consilier al lui Lyndon Johnson in campania electorala din 1967, ca fiind doua trimestre de scadere a PIB-ului. De fapt, recesiunea e totuna cu criza si se defineste prin mai multi indicatori, printre care nivelul ocuparii, al productiei, al vinzarilor s.a. Din punctul de vedere al stiintei economice veritabile nu sintem in recesiune, conform datelor din ianuarie. Asa ca se pot lua masurile fiscale necesare.

Se spune ca 1% din populatia lumii, hiperbogatii, profita de munca celorlalti 99%. Romania nu mai este condusa de romani. Mai toate resursele sale vitale, din toate domeniile, au fost cumparate, politica e dominata de ei, serviciile, banii. Mai ales banii. Si oamenii si tara au fost indatorati pe viata, iar cei mai buni au plecat. Mor copiii in spitalele conduse de mafia medicamentelor. Lumea e bolnava, slabita, infometata, bintuita de virusi ciudati si plina de boli nemaiintilnite. Lucrurile nu mai pot continua asa. Chiar nu sintem in stare sa ne autoguvernam? Chiar trebuie sa vina altii sa o faca, in folosul lor, desigur?

Avem si noi un model economic manastiresc, bazat pe ascultare, pe munca si rugaciune. E foarte performant, dar numai in aceste oaze binecuvintate care sint manastirile. De ce nu reusim sa-l extrapolam pe areale mai mari, sau chiar la scara intregii comunitati? Sigur, entropia creste, dar daca am fi buni crestini… In loc sa-l preocupe astfel de probleme, Patriarhul nostru Preafericit, care gestioneaza un buget pe jumatate cit cel national, nu mai pridideste cu cultul propriei personalitati si cu grija de a aduna bani pentru Catedrala Mintuirii Neamului. In felul asta, pina cind o sa se termine catedrala o sa dispara neamul. Ca in cazul lui Ceausescu cu Casa Poporului. Avem ditamai casoiul sa se lafaie parlamentarii, dar nu mai avem popor, ci doar o populatie ratacita, trista si parca inconstienta de ce i se intimpla.

Asta nu e democratie, ci plutocratie, dominatia elitei banului. Adevarata putere sta in a-ti ajuta aproapele si a iubi pe toata lumea. Prin asta au fost mari un Gandhi, un Havel, un Mandela, in pofida ipocriziei occidentale. Dar nimeni nu poate sari dincolo de propria-i umbra, iar ale unora sint foarte mari si intunecate… Sint, de fapt, umbrele altora care ii acopera, care nu le dau dreptul nici la propria umbra. Va place sa traiti astfel?