Mahalaua electorala

Pesemne ca multi imi vor reprosa "idealismul", chiar modul "utopic" de a privi lucrurile. Imi asum, totusi, cu draga inima acest risc. Despre ce este vorba? Ca tot omul, am observat cu atentie, in aceasta campanie electorala, comportamentul sinuos al candidatilor. M-am amuzat ori am simtit oarece melancolii. Marturisesc insa, din capul locului, ca nu am avut nici un preferat. Am simpatii si antipatii, desigur. Dar consider ca insasi pozitia mea la gazeta, aceea de autor de articole de "opinie", imi interzice cu strasnicie sa-mi exprim fatis vreo preferinta. In nici un caz, eu nu pot fi (sau deveni) "fanul" vreunui candidat. Mai mult: intregul meu mod de a fi si de a gindi respinge o atare postura. A sustine un candidat politic, a "garanta" pentru el (cum e, mai nou, moda la Iasi, unde presedintele Basescu, in dispretul literei Constitutiei, a ajuns sa "garanteze" si el, asa cum a procedat inaintea lui Ion Iliescu), a subscrie vreun material promotional ar insemna, dupa mintea mea, sa ma inregimentez, sa fac parte dintr-o "grupa", dintr-o "ostire", dintr-o "partida" (ca sa nu spun "partid").

     M-am resemnat, asadar, de mult sa fiu un simplu observator neutru (pre cit ii sta omului in putinta). "Razboiul" meu e unul pe care am inteles sa-l duc singur. Cauzele mele (toate gazetaresti) sint numai acelea pe care mi le prescriu eu insumi. Am ales sa fiu liber, asadar. Repet si in acest caz, pre cit poate un om de astazi sa fie de liber.

     Ca atare, observatiile care urmeaza nu au nici un parti-pris. Ele ar putea fi facute, la o adica, de orice ins decis sa adopte postura mea. Ea nu e, fireste, una de neimplicare ori indiferenta, dovada rindurile de mai jos. Dar sa vin si la subiect. In Tirgul Iesilor, campania a fost febricitata si agresiva. Patimile au dat in clocot. Ochii au sticlit vorace, amenintator. Lupta s-a dus la baioneta, fara menajamente, fara oprelisti, fara scrupule. Cinic, cum ar veni.

     Masinile de campanie au slobozit prin goarna difuzoarelor spre vazduhuri (spre a intepa urechile alegatorilor) lozinci si promisiuni. Afisele cu chipul color si nespus de inteligent al candidatilor au impinzit toate locurile libere: stilpii, gardurile, tonetele, tarabele din piete, peretii coscoviti ai blocurilor turn, acoperamintul cerului. S-au distribuit pungi electorale, sepci electorale, ilustratii electorale, sapunuri electorale, guma de mestecat electorala. S-au distribuit pumni electorali, insulte electorale, grosolanii electorale. Aproape orice emisiune tv a capatat o puternica amprenta electorala. Politicienii s-au imbracat in costum electoral, si-au prins gitlejul in lavaliere electorale de un albastru sau portocaliu electoral. In Tudor Vladimirescu, am contemplat, pret de citeva minute, un ecran electoral. Intr-un cuvint, Iasii nostri s-au animat simtitor, au iesit din rutina si amorteala, s-au scuturat de colb.

     Sint de acord, orice campanie electorala (insusi termenul "campanie" o spune) e violenta. Politica insasi e o forma mai mult sau mai putin acoperita a unei violente subterane, fiziologice. Protagonistii se lovesc fara mila. Orice pretext de a-si dobori adeversarul e util (si permis). Se dezgroapa trecutul si mortii. Se deschid larg cavourile. Se verifica dosarele. Se controleaza, prin vecini, situatia familiilor (in cautarea, pesemne, a unui adulter). Se cerceteaza cu ochi hulpavi biografiile, in scopul evident de a gasi un pretext de a da in opozant. Se identifica, astfel, "punctele slabe" ale contracandidatilor. In ceea ce ma priveste, nu aflu in aceste apucaturi nici o urma de moralitate. Adversarul trebuie doborit cu orice pret, cu orice chip, in numele unei victorii indelung calculate si dorite. Nici un mijloc nu pare a fi interzis, ilicit. Nimic nu este revoltator. Publicul insusi se distreaza indulgent, intelegator. Si nimeni nu dezaproba explicit aceste practici dezgustatoare. Adeseori, nici macar jurnalistii. Patimile ne-au orbit, probabil.

     Am primit (si nu sint singurul) din toate partile niste materiale promotionale de un prost gust si de o obscenitate desavirsita. Intr-un oficios PSD-ist, un soi de foaie electorala temporara, am citit un comentariu abject cu privire la conotatiile pretins "erotice" ale afisului electoral propus de candidatul PDL. Textul uza de o slobozenie a gurii si mintii care mi-au produs scirba pur si simplu. Nu voi spune nimic de caricaturile care au impinzit orajul, fiindca sint gretoase si nedemne de-a dreptul. Si nu voi spune nimic nici de acuzele de politie politica pe care unul dintre asa-zisii combatanti PDL le-a produs (fara probe concludente) la adresa unor adversari din PSD. Lupta a coborit in subterana, in mahala, in sordid, in stercoral. Un analist sustinea recent ca odata intrat in politica activa trebuie sa-ti asumi si asemenea riscuri. Cine doreste sa fie menajat sa stea deoparte… O atare pozitie vine in contradictie cu toate valorile etice pe care am inteles sa le cultiv.

     In afara unui net dezacord si a unei la fel de nete dezaprobari (exprimate prin acest articol), din pacate, nu pot face nimic.