Marea dilema: a domina sau a conduce

Desi a avut si functii publice importante, inclusiv pe cea de secretar de stat in timpul Administratiei Carter, Zbigniew Brzezinski este cunoscut mai curind ca una dintre marile eminente cenusii ale politicii de peste ocean si nu numai. Ultima sa carte a aparut in limba romana la Editura Scripta, Bucuresti, 2005, intr-o versiune datorata Ralucai Stireanu. Cartea are doua parti; prima – intitulata Hegemonia americana si securitatea globala, iar a doua – Hegemonia americana si binele comun si trateaza despre mai multe dileme: ale insecuritatii nationale, ale noii dezordini mondiale, ale managementului aliantei, ale globalizarii si ale democratiei hegemonice.
Pro-american convins, aceasta nu inseamna ca vocea sa nu se manifesta critic la adresa politicii americane actuale, ba dimpotriva. Ideea sa fundamentala este ca puterea Americii bazata pe afirmarea suveranitatii nationale nu mai e o garantie pentru stabilitatea globala. In acelasi timp, politica externa americana incurajeaza in comunitatea internationala unele tendinte care dilueaza suveranitatea nationala. Pledoaria sa, care strabate cartea ca un fir rosu, este pentru configurarea graduala a unor relatii internationale bazate pe "interese impartasite" (o formula foarte fericita, dupa parerea mea), alternativa insemnind haos si insecuritate.
La inceputul acestui secol, puterea militara, tehnologica si cea economica a Americii au atins cote fara precedent. Complexa si in buna masura lipsita de rafinament, cultura de masa americana continua sa atraga. Toate acestea ii confera o putere politica fara egal si o influenta pe masura. "La bine si la rau, America da tonul". La nivel global, ea nu are adversar. Europa e inca divizata, deci putin competitiva politic si militar, Japonia "a iesit din cursa", ca si Rusia, iar China va ramine saraca pret de inca cel putin doua generatii, putind avea, in plus, si serioase dificultati politice.
Asadar, nu exista alternativa realista la hegemonia americana. Democratia americana si celebrul american dream inca produc transformari in intreaga lume. Rolul sau in asigurarea stabilitatii si securitatii mondiale este indispensabil. Toate acestea nu bucura pe toata lumea, se intelege, si astfel apar si se manifesta tot mai intense sentimente antiamericane, de invidie si chiar ura. In consecinta, S.U.A. se confrunta cu un paradox unic: desi sint singura supraputere mondiala, americanii se simt mai amenintati ca niciodata. Riscurile sint reale, iar o America se poate transforma intr-o fortareata izolata si ostila, aflata tot timpul in stare de asediu.
Pentru a nu se intimpla asa ceva, politica S.U.A., si in primul rind cea externa, trebuie sa se schimbe, sa devina mai inteleapta, mai responsabila, evitind militarismul excesiv si intelegind interdependentele globale, care vin din revolutia tehnologica, apropiind natiunile astfel incit niciuna nu se mai poate considera imuna, autarhica. Hegemonia americana e clara, dar ea poate fi exercitata fie pentru a domina lumea prin forta, fie pentru a crea un sistem global bazat pe interese impartasite, pledoaria autorului mergind catre aceasta a doua varianta.
O intrebare care se impune aici este: democratia americana si drepturile civile traditionale pot fi compatibile cu acest rol hegemonic pe care America se vede obligata sa si-l asume? Lumea are nevoie de aceasta hegemonie, fara de care ar putea aluneca intr-o anarhie extrem de nociva, tinind cont, in primul rind, de raspindirea armelor de distrugere in masa. "Avind in vedere rolurile contradictorii pe care le joaca in lume, America este menita sa fie catalizatorul fie pentru o comunitate globala, fie pentru un haos global; iar americanii au responsabilitatea istorica unica de a determina spre care dintre cele doua tendinte va evolua comunitatea internationala. Alegerea noastra este intre a domina lumea si a o conduce" (p. XII).
Prin urmare, America nu se poate izola, cum a facut China acum peste 500 de ani. Depinde, insa, in ce scop isi exercita ea puterea si impreuna cu cine. Aceasta ii poate da legitimitate sau ostilitate. Asadar, a domina sau a conduce? Prima varianta este mult mai costisitoare din toate punctele de vedere. Securitatea in solitudine a devenit o iluzie. Si totusi, Administratia actuala pare sa nu inteleaga aceste aspecte. Ea a transformat simpatia fata de America de dupa 11 Septembrie in resentiment si invidie, iar dupa invadarea Irakului s-a ajuns la urmatorul paradox: in timp ce credibilitatea militara globala a S.U.A. nu a fost niciodata mai mare, credibilitatea sa politica nu a fost niciodata mai mica pe plan international. De aceea este atit de important felul cum isi defineste America, pentru sine si pentru lumea intreaga, obiectivele principale ale hegemoniei pe care o exercita, acestea putind sa faca din ea "o superputere plus sau o superputere minus".