Marginali sau excentrici? (I)

Ape and Essence (1948), o distopie a lui Aldous Huxley plasata intr-un viitor asemanator prezentului nostru, debuteaza cu o meditatie asupra asasinarii lui Gandhi vazut ca un reactionar intr-o lume sterilizata modern: „In domeniul politicii echivalentul unei teoreme e o armata perfect disciplinata; echivalentul unui sonet sau al unei picturi, un stat politienesc dictatorial. Marxistul se autointituleaza stiintific si Fascistul supraliciteaza: el e poetul – poetul stiintific – al unei noi mitologii. Amindoi au dreptate fiindca amindoi aplica situatiilor omenesti proceduri care si-au dovedit eficacitatea in laborator sau in turnul de fildes. Amindoi simplifica, abstrag, elimina tot ce nu e relevant pentru scopurile lor si ignora tot ce aleg sa considere neesential; impun un stil, obliga faptele sa verifice o ipoteza favorita, arunca la cos tot ce li se pare imperfect (…) Noi sintem oamenii inteligenti, activi, progresisti, cei care credem in Ordine si Perfectiune, in vreme ce Gandhi era un reactionar care credea doar in oameni, in sarmani oameni care se autoguvernau, sat cu sat, si care i se inchinau lui Brahman care e si Atman. Era intolerabil. Nu e de mirare ca i-am facut felul."

In continuare, Huxley scrie ca salvarea nu poate veni decit de la antipozii sistemului: „Nu de la centru, nu din interiorul organizatiei poate sfintul sa vindece dementa noastra inregimentata, ci doar din afara, de la periferie." 

Gindul lui Huxley se intilneste aici cu cel al lui Virgil Nemoianu, care scria in The Triumph of Imperfection (2006) ca „exista numai probleme sistemice, nu si solutii sistemice", ca solutiile pot fi oferite numai de si prin actiunea/practica individuala. In aceste conditii, scrie Nemoianu, valoarea religiei pentru sintaxa societatii sta tocmai in faptul ca e „extrasistemica".

Dar unde ne sint marginalii? Ce e autentic marginal intr-o lume in care conformismul non-conformist a devenit regula? Astazi „nu se tolereaza decit erezia si nu se subventioneaza decit subversiunea", scrie Alain Finkelkraut, citat de Ovidiu Hurduzeu care continua: „‘Marginalitatea’ se pretinde revolutionara, de fapt este etalon normativ (homosexualii, ca orice burghezi respectabili, vor sa li se legifereze casatoriile, ‘sa intre in rind cu lumea’). ‘Avangarda’, ‘contra-cultura’ viseaza doar la subventii si promoveaza, si ele, amuzamentul consumist obligatoriu" (din Sclavii fericiti, 2005). Mergind pe firul acestui rationament, Hurduzeu mai noteaza ca „minoritatile" sint folosite de fapt ca „instrumente de control al relatiilor interumane". Astfel, femeia, imigrantul sau homosexualul sint incadrati intr-un grup „ideologic definit" de la al carui profil ideologic nu se mai pot abate nepedepsiti. Istoricul englez A. L. Rowse, homosexual englez conservator – fiu de mineri care a ajuns profesor la Oxford prin meritele sale, si de aceea profund scirbit de miscarea hippie -, a simtit pe pielea sa puterea lobbyului „gay" din America in momentul in care a publicat, in anii ‘70, o istorie a homosexualitatii in care ignora „linia partidului". Homosexualii de dreapta sint considerati tradatori si ipocriti de catre „homosexualii" oficial emancipati. Mai departe, mizind pe emotivism, sistemul promoveaza prin intermediul acestor lobbyuri „minoritare" o agenda de nivelare, de eradicare a diferentei constitutive in favoarea deosebirilor epidermice si de „optiune".

In aceste conditii, ramine sa ne intrebam cine e cu adevarat un „marginal"? Raspunsul e ca nici un „marginal" nu e un adevarat marginal. Si asta deoarece „marginalii" nu fac decit sa confirme centrul, sa ajute la edificarea si consolidarea centrului. Iar centrul la rindul lui identifica si inventeaza categorii de „marginali" prin intermediul carora poate apoi opera in organismul social. Mai mult, centrul insusi isi justifica existenta ca centru prin faptul ca ii apara pe marginali, sau ca ne apara de noi insine, de marginalele noastre impulsuri violent-xenofob-homofob irationale. Astfel, avem nevoie de U. E. deoarece altfel, violenti si imbecili cum sintem, am porni din nou un razboi mondial. „Marginalul" se misca pe raza acestui sistem. E parte a sistemului. Mai mult, e locul privilegiat, turnul de veghe al sistemului.