Memoria inutilizabila

Banca Nationala a Romaniei a decis pina la urma, in ciuda unor proteste interne si internationale, sa lanseze controversata serie de monede comemorative dedicata patriarhilor Bisericii Ortodoxe Romane. Asa cum se stie, intentia BNR de a iesi public cu seria numismatica in cauza, mai precis includerea in aceasta a unei monede dedicate patriarhului Miron Cristea, a provocat protestul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, institutie federala americana, dupa care au existat luari de pozitie similare din Romania, din partea Institutului pentru Studierea Holocaustului din Romania si a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. BNR a anuntat ca formeaza o comisie pentru a-si cintari decizia, dupa care, fara a afla daca aceasta comisie a functionat cu adevarat, am fost instiintati printr-un comunicat de presa ca monedele vor fi totusi lansate. Motivul: patriarhii "au avut un rol crucial in dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Romane, fiind personalitati marcante care au ilustrat istoria Bisericii si istoria Romaniei". Cum au facut-o? Nu aflam. Au urmat alte proteste, ale Ambasadei americane, Muzeului Holocaustului, Anti-Defamation League si ale unor organizatii evreiesti prestigioase. Degeaba.

In comunicatul Bancii Nationale se mai spune ca BNR se consulta in stabilirea planului anual de emisiuni numismatice cu Academia Romana, BOR, Ministerul Culturii si Departamentul Cultelor. Nu este clar daca in cazul de care vorbim, in afara de BOR, celelalte institutii au fost consultate si care este pozitia lor. Nu a fost facut public un raport de fundamentare a deciziei BNR, de care ar fi fost nevoie pentru ca, fiind vorba de o decizie a unei institutii importante a statului roman care interfereaza cu politicile oficiale ale memoriei, masura trebuia motivata si bine cintarita prin consultari. O fraza gonflata si vaga de felul celei de mai sus nu este suficienta.

Patriarhia a iesit public, la rindu-i, cu un comunicat in care ni se spune ca demersul BNR este menit a evidentia "lumina din activitatea patriarhilor Romaniei, nu sa-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre". In plus, sintem asigurati ca "unele dintre opiniile negative la adresa patriarhilor Miron Cristea, Justinian Marina, Iustin Moisescu si Teoctist Arapasu au fost deja respinse de catre istorici bine documentati, iar altele ramin doar simple speculatii si acuzatii nefondate, abordari mai degraba ideologice, decit stiintifice". Intreb ca istoric acum: cine si unde a publicat asemenea iluminari? Pentru ca nu stiu sa existe…

Acuzatiile la adresa celor patru ramin. Documentele Securitatii il arata pe Teoctist ca "legionar cu activitate intensa si cu participare la rebeliune, devastind Sinagoga din str. Antim…" (am publicat inca din 2001 acest document descoperit de Dorin Dobrincu). Legionar a fost, conform Raportului Comisiei Tismaneanu, si Iustin Moisescu, care, in plus, dupa cum afirma colegul meu din comisie Cristian Vasile, a fost si colaborator al Securitatii (avind dosar de retea cu note informative). Si Teoctist, si Moisescu, si Marina au sprijinit fatis si uneori zelos regimul comunist. Nu am gasit nicaieri sa fie contrazise academic aceste lucruri.

L-am lasat la urma pe Miron Cristea, cel care a stirnit cele mai multe proteste. Cristea este autorul a numeroase declaratii si actiuni antidemocratice, antioccidentale si antisemite, facute de pe pozitiile de patriarh si prim-ministru in timpul dictaturii lui Carol al II-lea. Sustinator fara rest al dictaturii regale, primul-ministru Miron Cristea (febr. 1938 – mart.1939) a sustinut si politicile antisemite ale regimului, implementind legea de revizuire a cetateniei, care a lasat fara drepturi cetatenesti 36,7% dintre evreii implicati in procesul de revizuire. Ca urmare, conform unor estimari, o treime din intretinatorii de familii din populatia totala de 760.000 de evrei au pierdut sursa de venit, fiind afectate totodata 20.000 de familii din spatiul rural. Cristea s-a opus legionarilor din motive politice, dar nu si antisemitismului. Dimpotriva, a participat la discursul antisemit si l-a legitimat de pe pozitia sa pregnanta. Cristea afirma ca "iti vine sa plingi de mila bietului popor roman caruia evreul ii stoarce maduva din oase". In discursurile sale, apar inca din anii ’20 ipostazieri clasice ale antisemitismului: evreii-lipitori, evreii-corupatori, evreii-distrugatori etc. Cristea dorea si cerea public alungarea evreilor din tara si chiar s-a implicat ca prim-ministru in realizarea unui aberant si irealizabil plan european de dislocare a populatiei evreiesti din Europa.

Iata, asadar, motive serioase ca statul roman, prin institutiile sale, sa nu se angajeze in actiuni comemorative si elogiative. Comemorarile, aniversarile si simbolurile oficiale ar trebui sa valorizeze trecutul utilizabil (legat, in cazul istoriei contemporane, de traditia democratica), nu personaje amestecate si evenimente controversate. De buna seama ca patriarhii de care vorbim vor fi avut si calitati, dar elementele problematice mentionate atirna foarte greu in bilantul lor biografic. Nu putem uita vreo clipa ca ei au contribuit la sustinerea si legitimarea unor regimuri dictatoriale, care au facut rau atitor locuitori ai acestei tari. Respectul pentru victime si respectul pentru democratie sint incompatibile cu valorificarea memoriala a unor astfel de personaje. Istoria le va spune povestea, documentat, critic si echilibrat. Nu este insa loc pentru ultragiante elogii selective, pentru ca este imposibil sa distingi albul dintr-un gri murdar.