Metamorfoza

Dintr-o marunta eroare de apreciere (a batut gresit vintul!), am mers, in 24 ianuarie a.c., sa vizionez filmul documentar "Iasii capitala de razboi" (sau "in vreme de razboi", cum a aparut in ziar). In amfiteatrul B1, din asa-numitul
"corp" B al Universitatii, lume putina, dar pestrita: doamne, domnisoare, domni cu ecusoane in piept, domni simpli, politicieni, prozatori, dramaturgi, regizori, istorici, chibiti… Miros ascutit de briantina (mai nou, se numeste gel); coloratie vestimentara moderata; carnatii infloritoare; decolteuri, in fine… Filmul documentar mi s-a parut pasabil. El reprezinta o reconstituire in povesti si imagini a Iasilor in anii primului razboi mondial, cu venerabilul Ion Mitican in rolul principal si poetul Varujan Vosganian intr-un rol episodic. Poetul putea, foarte bine, lipsi. Dar nu despre documentar vreau sa scriu. M-a interesat, in primul rind, atmosfera, vazduhul rarefiat al evocarilor, ideatia. Fiindca, fuseseram preveniti, documentarul trebuia sa prilejuiasca o discutie pe tema extrem de interesanta si, mai ales, actuala, cu titlul: "mai au Iasii un trecut?". Eu as fi reformulat tema in chipul urmator: "mai are trecutul Iasilor un viitor?". Dar n-am prins ocazia. Nu din vina mea. Sa va spun insa si de ce: pur si simplu, pentru ca dezbaterea nu a mai avut loc. Proiectia documentarului a devenit treptat un soi de sedinta festiva a Camerelor reunite ale Parlamentului. Tot omul politic aflator in amfiteatru, fara exceptie, s-a simtit, asadar, dator sa-si dea cu presupusul. S-a divagat cu mult savantlic despre orice si despre nimic.
N-am sa pricep niciodata metamorfoza subita a politicianului roman. Agronomul umil si tenace, ales deputat sau senator, devine pe data un aprig economist, care a studiat "Capitalul" din doasca in doasca si are opinii foarte personale despre tranzactiile de pe "piata bursiera". Inginerul stimabil, specializat in tehnologia constructiilor de masini, se preface, printr-un miracol, in cugetator metafizic si expert in "coliziunea civilizatiilor". Electronistul devine, la rindu-i, competent in literatura universala. Intr-un cuvint, printr-o brusca si tainica revolutie a materiei cenusii, politicianul se transforma intr-un enciclopedist foarte volubil, priceput in orice si atoatestiutor. Ingrijoratoarea evolutie a speciei umane (ilustrata de politicieni) s-ar pastra neobservata, daca omul politic nu ar tine cu tot dinadinsul sa se rosteasca, sa-si exprime preaplinul sufletesc, sa cuvinteze, sa tina un mic si duios discurs. Zguduit de emotii pe la interior, precum mustul in butoaie, el se destupa pe neasteptate si produce un suierat intelectual strident. Fenomenul mi-a fost semnalat, mai demult, de un amic. Atunci, vai, nu l-am crezut. In momentul de fata, nu-l mai pun la indoiala.
Amicul meu mi-a relatat urmatorul incident. De un 15 ianuarie, cind neamul romanesc mediteaza la destinul tragic al lui Eminescu, un senator aflat, ca din intimplare, la Ipotesti si-a descoperit, pe neasteptate, talentul de actor. A fost vorba neindoielnic de o iluminare de ordin religios. De o conversiune mistica. Senatorul s-a aburcat cu oarece greutate pe o masa (tocmai se gasea in casa "poetului nepereche", in sufragerie), s-a pus intr-o rina, a ridicat un deget acoperit de ghiuluri catre tavan si a recitat fara gres, dintr-o suflare, "Imparat si proletar". Nu suguiesc. Episodul e strict autentic. Prin urmare, faptul poate fi certificat prin experiment. Metamorfoza politicienilor in competente am constat-o eu insumi, dupa vizionarea documentarului pomenit la inceputul articolului, in memorabila data de 24 ianuarie, pe la orele 17 si trei minute, cind amfiteatrul B1 a fost luat in posesie de politicieni.
A grait, mai intii, prefectul Iasilor. A grait, mai apoi, un senator independent. A grait, in al treilea rind, un viitor primar. Au mai grait, in ordine: un liberal, un democrat, un conservator si, din nou, un independent. Pina catre orele 18, cind la Primarie era anuntat un "coctail". Dupa ce s-au produs, atestind, inca o data, stiintific, fenomenul amintit, constrinsi de programul exigent al festivitatilor, oficialitatile au parasit in corpore sala (si "corpul" B). Rezum rapid luarile de cuvint. S-a vorbit, printre altele, despre "scriitorul german Herman Hes*" (sic!), care a spus cindva ceva, despre conditionarea culturalului de catre economic, despre viitorul Statelor Unite, despre harnicia proverbiala a sibienilor si, in repetate rinduri, despre Capitala Culturii. Desi nu sint foarte sigur ca Iasii au fost vreodata "capitala culturii" romanesti, nu ma indoiesc de faptul ca, in 24 ianuarie, orasul nostru, coplesit de eruditia formidabila a politicienilor, chiar a devenit una. Despre trecutul orasului, ca din intimplare, n-a vorbit nimeni.

     * A existat, totusi, un scriitor de limba germana, dar se numea Hermann Hesse. Istoria consemneaza si un vestit politician nazist (al treilea in ierarhie, dupa Hitler si Goering), pe numele lui Rudolf Hess. Intre cei doi, dupa cite stiu, nu exista insa nici o legatura de rudenie.