Notite comuniste

Dupa "Pa-ra-da", Battle in Seattle este al doilea film din competitia de lung-metraj a Festivalului International de Film de la Iasi care abordeaza o tema angajata social. Actorul Stuart Townsend scrie si regizeaza o relatare veridica a protestelor impotriva Organizatiei Mondiale a Comertului, cu ocazia intrunirii acesteia in Seattle, 1999. Conform istoriei, protestele pasnice au degenerat intr-o adevarata lupta de strada intre politisti si protestatari.

Filmele de acest gen pornesc intotdeauna cu handicapul implicarii politice. In lupta dintre dreapta si stinga, corporatism american si politica de intrajutorare regionala a unor state precum Venezuela, dreptul celor mai slabi a ajuns sa fie comunicat prin filme. Spre deosebire de epoca hitlerista, in care Leni Riefenstahl isi educa aptitudinile de regizor facind propaganda guvernului nazist, democratia a adus cu sine retrogradarea filmului politic catre o subcategorie de public rezistenta inca la barajul mediatic compus din "stiri"  si divertisment. Chiar daca, in spiritul corectitudinii politice, ar fi bine sa facem abstractie de continutul politic al filmului Battle in Seattle, nu se poate nega conflictul fundamental servit publicului, acela dintre valorile umane si valorile comerciale. In virtutea profitului, pretul medicamentelor disponibile in tarile lumii a treia este mentinut de companiile farmaceutice la un nivel superior puterii de cumparare locale. Un asemenea exemplu, citat extensiv in Battle in Seattle, sensibilizeaza publicul de cinema, definit ca o comunitate obligata sa impartaseasca aceeasi experienta timp de o ora si jumatate.

Ochiul critic al "cunoscatorului" isi ignora empatia, judecind estetic minusurile filmului. Desi critic la adresa sistemului de inspiratie americana, Battle in Seattle e facut cit se poate de americanesc. Personajele sint lipsite de ezitarile si spleen-ul european, nu amina clipa, nu o savureaza. Scenariul potriveste perfect caldura dinauntrul cuplurilor de protestatari cu ruptura dintre cei care se conformeaza sistemului. Dialogurile sint nerafinate, optimismul si determinarea, furia si frustrarea apar in sloganuri, replici de mult stiute, reauzite acum intre secventele de violenta politieneasca. Finalul e un happy-end potentat de stirile despre ultimele rautati ale Organizatiei Mondiale a Comertului.

Ok, Battle in Seattle poate n-o sa cistige trofeul festivalului. Nu e cel mai bun FILM. Cele mai bune filme sint facute de artisti, iar arta, conform teoriei ei, este facuta pentru arta. Emotia, servilismul in fata oricarei orientari politice sint atavisme ale dorintei de regasire pe ecran. S-ar putea sa ne regasim.