Noua paradigma a pietelor financiare

Incepind din august 2007, lumea traverseaza cea mai grava criza monetar-financiara de dupa 1929-1933. Criza actuala marcheaza un sfirsit de epoca: cea inceputa dupa al II-lea razboi mondial, bazata pe expansiunea continua a creditului si pe dolar ca moneda internationala de referinta. Crizele anterioare erau faze ale unor cicluri scurte sau medii, pe cind cea actuala reprezinta "punctul culminant" al avintului economic fara precedent, care a durat peste 25 de ani, adica echivalentul unei faze ascendente a ciclului Kondratiev.

Vrem sa intelegem ce ni se intimpla. Pentru aceasta avem nevoie – crede George Soros, in ultima sa lucrare Noua paradigma a pietelor financiare. Criza creditelor din 2008 si implicatiile ei, Ed. Litera International, Bucuresti, 2008 – de o noua paradigma, intrucit cea dominanta pina acum, cea liberala, a autoechilibrarii pietelor, s-ar fi dovedit "falsa si inselatoare" si de aici problemele care decurg asupra sistemului monetar international.

Dl. Soros propune o noua paradigma, care nu se limiteaza la pietele financiare si pe care ne-a mai prezentat-o in lucrarile sale anterioare (Alchimia finantelor -1987, Sfirsitul capitalismului – 1998 si Despre globalizare – 2000), fara ca lumea academica sa o ia prea mult in considerare. Este vorba despre paradigma reflexivitatii, care se bazeaza, cum arata autorul, pe raportul dintre gindire si realitate, sustinind ideea potrivit careia "interpretarile si conceptiile gresite joaca un rol important in modelarea istoriei" (p.7).

Declarindu-se inca o data discipol al lui Karl Popper, dl. Soros intelege sa puna la indoiala teoria competitiei perfecte si mai ales citeva dintre presupozitiile sale, cum ar fi cunoasterea perfecta. Aceasta este o iluzie, in fapt; agentii economici isi fundamenteaza deciziile mai mult pe perceptiile lor subiective, care influenteaza in mod deosebit elementele pietei si in primul rind preturile. Aceste perceptii si aceste decizii genereaza procese "de tip crestere-declin", care initial se autosustin, iar in final se transforma intr-un fiasco. Autorul sustine ca aceasta matrice teoretica a aplicat-o si in practica, activitatea sa pe pietele financiare fiind de notorietate, ca speculator, ca manager al unor fonduri de hedging cu grad ridicat de risc.

Contrar mainstream-ului economic, nici agentii economici si nici autoritatile monetare sau fiscale nu detin cunoasterea pura care sa le permita rationamente si decizii perfecte. Conceptiile lor sint gresite, ceea ce afecteaza conditiile pietei si in primul rind preturile, care sint departe de cele de echilibru. Opiniile autoritatilor nu corespund niciodata starii de fapt, iar echilibrul postulat de teoria clasica este un vis. "Intre perceptie si realitate exista o legatura reflexiva in ambele sensuri, care poate genera procese dezvoltare-declin de tip «balon», care initial se autosustin, urmind apoi sa se autodistruga". (p. 9)

Astazi avem de-a face cu un superbalon care s-a tot umflat speculativ in ultimul sfert de veac, dopat de extinderea creditelor, pe fondul conceptiei gresite a fundamentalismului de piata. Crizele anterioare nu au facut decit sa testeze sistemul, iar cea actuala a adus omenirea intr-un punct de cotitura, in care vechile politici nu mai au nici un efect. Castelul de nisip se prabuseste. Momentul e dramatic. Paradigma dominanta, a echilibrului si fundamentalismului de piata, este incapabila macar sa explice actuala stare de lucruri. In context, dl. Soros crede ca a sosit vremea recunoasterii teoriei reflexivitatii, care introduce un element de incertitudine in intreprinderile umane in general si in pietele financiare in particular.

In astfel de conditii, cum va arata viitorul? Autorul crede ca ne aflam la un final de epoca si ca nu se pot face predictii ferme asupra a ceea ce va fi. Totul depinde, mai intii, de masurile ce se vor adopta in urma crizei actuale. Ceea ce se poate spune mai curind este cum nu va arata era viitoare. Oricum, lunga perioada de expansiune exponentiala a creditelor de dupa al II-lea razboi mondial s-a incheiat. Pentru ca nu s-au luat la timp masuri de restringere, a survenit acum o cadere brusca si substantiala, care obliga la o restringere necesara a creditelor, iar la sfirsitul perioadei de restringere va urma, probabil, o usoara relaxare a pietei, dupa care este insa improbabila repetarea greselii si reluarea necugetata a expansiunii creditelor.

Chiar daca in Statele Unite recesiunea este inevitabila, Soros crede ca nu avem motive sa ne temem de o recesiune globala, pentru ca sint zone ale lumii in care economiile sint in plina expansiune si pot contrabalansa criza americana. Aici ma tem ca nu pot fi de acord cu autorul, pentru ca nu vad care sint acele insule de fericire: Europa si Japonia stagneaza, in timp ce China, India si alti nou veniti sint economii foarte dependente de consumul american, or, acesta scazind, se naste in acele tari o criza de supraproductie, deci problema e cu adevarat globala. Apoi, reapar probleme politice si militare cu Rusia, se intetesc cele cu spatiul islamic, deci lucrurile nu sint deloc simple.