O noua inima, o noua viata?

Numarul insuficient al inimilor necesare pentru transplant a facut ca multe vieti sa fie curmate, pentru ca lista de asteptare era prea lunga. Nu multi au supravietuit transplantului in sine, iar majoritatea celor care au reusit acest lucru au mai trait destul de putin pentru a considera transplantul de inima o solutie infailibila. Asadar, o noua inima este si o noua viata? E, poate, doar o sansa de continuare a existentei, de obicei cu o calitate net inferioara celei anterioare, grevata de complicatii, tratamente dificile cu imunosupresoare, necesitatea unor controale riguroase periodice… Si acestora li se adauga un sentiment ciudat ca cineva a decedat, dar ti-a salvat tie viata… Oare cea care bate e inima lui, oare ai dreptul la o viata daruita? Noua inima va influenta trairile, emotiile proprii?

Cert este ca transplantul de inima reprezinta o posibilitate de a salva vieti, limitata insa de un numar insuficient de organe disponibile fata de cererile de acordare a dreptului la viata. In decursul timpului s-a incercat inlocuirea inimii cu una artificiala, fiind create, pe masura ce progresele cercetarii s-au evidentiat, modele din ce in ce mai complexe, adevarate "motoare" din diferite materiale, cu tehnici diferite de functionare si implantare.

Pentru prima data, ideea inlocuirii inimii naturale cu un device electric a fost pusa in practica la animale, respectiv la ciine, de catre V.P. Denikov, in Rusia, in 1937. Ulterior, in 1962, Domingo Litto creeaza un device artificial pentru ventricolul sting, device care a fost implantat un an mai tirziu unui pacient caruia inima nu i-a mai functionat in urma unei interventii chirurgicale. Pacientul a supravietuit patru zile. In 1969, Denton A. Cooley si Domingo Liotto realizeaza primul transplant cardiac cu inima total artificiala unui pacient, Haskell Karp, pentru a-l tine in viata pina cind ar fi fost disponibila o inima de la donator. Pacientul si-a revenit, inima artificiala conferindu-i suportul vital. Dupa 64 de ore, s-a realizat transplantul cardiac cu organ de la donator, dar pacientul a decedat dupa 32 de ore, in urma unei infectii pulmonare acute, aparuta, probabil, ca urmare a imunosupresoarelor utilizate. Modelul de inima artificiala utilizat atunci se afla la The Smithsonian Museum, in Washington.

Primul model patentat de inima artificiala ii apartine lui Paul Winchell (1963), care l-a incredintat lui Robert Jarvik, de la Universitatea de Medicina din Utah. Robert Jarvik a imbunatatit inima artificiala si a creat modelul cunoscut sub denumirea de Jarvik-7. In data de 2 decembrie 1982, primul pacient implantat cu Jarvik-7 a fost un dentist de 61 de ani, Barney Clark, care a supravietuit timp de 112 zile. Dupa ce 90 de persoane au primit acest device, practica a fost permisa numai in vederea asteptarii unui transplant cu organ de la donator, intrucit majoritatea persoanelor care primeau device-ul traiau maximum sase luni. In 2001 a fost utilizat un nou model, mai avansat, denumit AbioCor, cu acesta ocazie realizindu-se si primul transplant de organ cu continut complet artificial.

In 2006, AbioCor devine un device artificial aprobat de forurile medicale superioare. La 6 septembrie 2006 Tom Christenson a beneficiat de un astfel de device, supravietuind timp de 17 luni.

Tot in anul 2006, unei fetite de 15 ani i s-a implantat, la Stallery Childrens Hospital, Edmonton, Canada, un device denumit Berlin Heart. Acest device a permis ulterior dezvoltarea proceselor naturale, reluarea unei circulatii normale si a functiei de pompa a inimii native, dupa 146 de zile fiind retras din organism, ocazie cu care inima naturala a fetitei a inceput sa functioneze din nou la parametri cvasinormali.

Cea mai recenta descoperire, utilizind un proces nemaiincercat pina acum, apartine echipei de cercetatori de la centrul de boli cardiovasculare din Minnesota. A fost creata, in conditii de laborator, o inima artificiala prin umplerea organului prelevat de la sobolanul mort cu celule recoltate de la sobolanul nou-nascut. Procesul nou utilizat este extrem de complex, decelularizarea, cu ajutorul acestuia, plecind de la celule animale, putindu-se dezvolta vase de singe sau o "inima nou". Coordonatorul echipei de cercetatori, dr. Taylor, a afirmat ca reusita acestui experiment ar putea insemna mai multe organe pentru transplant.

Potentialul exista, dar nu fara motive de controversa, legate de cit vor supravietui pacientii implantati cu astfel de device-uri, daca avem dreptul de a omori sau de a creste in mod special animale doar ca resursa potentiala de fabricare a unui organ, e adevarat, salvator de viata etc.

Daca este adevarata conceptia potrivit careia sufletul se afla undeva, ascuns in organul nativ, in inima si, mai precis, dupa cum afirma unii filosofi sau chiar unii medici, in ventricolul sting, atunci o noua inima inseamna o noua viata?