O sama de mascari

Cuvintul I

Zice ca odata vladika Romanului, preasfintitul Calinic, ar fi zisu Mariei Sale sveti Stefan, slava Moldovii, chiar in sfinta beseareca, si era boiari veliti, boiari de rind, ba si den prostime de fata:

– Maria Ta, nu te mai saturi de rale cu cele muieri! Te invoiesti cu ele la curvasarii in afara sfintei cununii, batar ca, slava Domnului, ai tot avut muieri legiuite cite-ai pohtitu si pe cine-ai pohtitu. Si aiasta fara sa asculti de fetele bisericesti. Au nu te-a bate Domnul Dumnedzaul nostru?

Iaca asa zisu-i-a preasfintitul, ca era spurcat foarte la gura. Atuncea boiarii, poporanii, toti, inghetat-au, caci il stia pe Maria Sa miniosu si degraba varsatoriu de singe nevinovatu. Faradecit sfiriitul luminarilor se auzea! Si sfintii din icoane se uitau cu ochi holbati de sparietura.

Iara Maria Sa inturnatu-s-a catre norod si zis-a, facindu cu ochiul:

– D-apoi da, ce sa-i faci! Mai bine cu fimei decit cu barbati. Si au prins a ride boiarii si prostimea de se clatea policandrele si se stingea luminarile din sfesnice de atita hahaiala.

Iara Calinic, luminare stind, scapat-a din mina Sfintele Taine, cu musca pe caciula simtindu-se. Ca el se impreuna cu parte barbateasca, infierbintat cum era ca un cine spurcatu. Pesemne ca necuratul razvratitu-i-au gindul, ochii de la Dumnedzau inturnindu-si. Ca alege baieti far’ de musteti, cu trup nalt si boi subtire, si se aprindea cu pohta sataniceasca si scirbavnica asupra lor, pingarindu pre multi. Si purta cu el mirodenii, rumineli si unsori de cele muieresti din Fanar**, ca sa-i ispiteasca cu amagele si cu iruri, iara parintilor zicea ca ii ia poslusnici pentru poslusanie, invatatura, purtare moraliceasca i procii. Vai, vai, vai! Batar de-ar fi fost grec au pagin mai zicu, dara era pamintean de-al nostru afurisit si den cliros! Si satana de popa se sumuta acuma asupra lui Voda! Mai auzit-ai asa ceva, iubite cetitoriule?

Maria Sa Stefan, fie-i numele in veci pomenit, cu mina lui ridicat-a boaitei Sfintele Taine. Pe urma grait-a catre gloata adunata, zicindu:

– Pina acuma Io, Stefan Voievod inchinatu-ne-am la fetele bisericesti. De-acuma, bag sama ca-i de trebuinta sa ne inchinam si la dosurile bisericesti.

Si iara prapaditu-s-au de ris poporenii. Era o chirfosala in beseareca de ziceai ca esti la vreun han au la vreun mitoc cu vin pelin. Pufneau a ride in barbe pina si boiarii cei veliti indelungati in zile. Iara domnitele cele tinerele isi ascunde obrazele cum ii chiperiu ros sub mahramele cele involte.
Vel-logofatul Tautu, mare mehenghi si mester la voroava, zice si el de colo:
– Dosuri bisericesti, Maria Ta, da’ bortelite.

Acuma hahaiala, gindescu, ajunsese pina in al saptelea cer. Numa’ la iarmaroace, cindu giucau pehlivanii si caraghiozii, se mai hohotea cu atita pohta.

Dupa un asa cabazlic, mascaraua de Calinic n-a mai zis nici circ. Tacut-a milc, asemine purcelului fript cu morcovul in rit, si s-a cait de gura lui cea spurcata. Dara cainta cea de pe urma intru nemica nu este. Zicu unii ca in urma Calinic s-a destarat. Altii ca s-ar fi pristavitu de rusine. De!
Asa zicu den boiari batrini sa fi fostu, faradecit noi nu avem stire de-i adevaratu au ba.

*Mai departe textul predosloviei nu se poate deslusi (prof. Scordaliu).

**Trebuie sa fie o greseala a lui Kostakelu.Pe vremea lui Stefan cel Mare inca nu exista Fanaru,l cu relele lui cu tot (prof. Scordaliu).