Caută 
3 MIN
Guvernul recunoaste, in sfirsit, ca nu are bani. Ca atare, procedeaza la o prima rectificare bugetara. Vor mai fi, banuim, si altele. Sindicatele murmura. Lucratorii din justitie (tocmai ei!) ameninta cu boicotarea proceselor. Zvonuri sumbre, ba chiar macabre, indoliaza multimile. Politicienii se agita in gol. Si in van. Nici un om politic nu pare a pricepe ce se intimpla. Nici unul nu are vreo solutie. Nici macar de obicei guralivul presedinte Basescu. Asta inseamna ca e rau.
Ciudatenia in Romania e urmatoarea. Pe cind celelalte tari europene par a iesi din criza (sau macar vad luminita de la capatul tunelului), pe cind Polonia inregistreaza o crestere economica de 1, 5 la suta (nu e o iluzie, e aievea, adevarul adevarat!), Romania abia patrunde in intuneric. Va fi o toamna rece. Politicienii social-democrati au facut tot ce au putut pentru a amina momentul confruntarii (pentru care nici nu sint foarte pregatiti). Au decis, fireste, strategia cea mai proasta. Singura solutie incercata pina acum se rezuma printr-un singur cuvint: aminare. Pentru acest cuvint, cu o metafora liberala, in sfirsit, si la noi „criza duduie".
Guvernantii au incercat s-o acopere cu o perdea de vorbe si de masuri echivoce, lipsite de orice efect pe termen scurt sau lung. Cu acest guvern si cu acest presedinte, opinia tuturor e ca numita criza (profund economica, de aceasta data) va mai dudui o vreme. Si inca una. S-a vadit in chip luminos vechiul adevar din abecedarul politic ca o criza nu se poate ataca eficace de catre un guvern socialist. Paradoxul romanesc e insa mai larg: cit au stat la guvernare, nici liberalii nu au fost mai breji.
Unii comentatori mai ingeniosi au descoperit ca aceasta criza nu are neaparat o cauza interna, ci a fost declansata de uriasa zguduire financiara din exterior. Daca bancile si sistemul financiar (in special din Statele Unite) nu ar fi cunoscut zguduirea cu pricina, economia romaneasca ar fi avutt o crestere similara cu aceea din anul precedent. Perfect fals! O atare afirmatie nu are nici o indreptatire. Criza a fost declansata din exterior, era inevitabil sa o resimtim, dar ea a aratat cit de prost asezata era insasi economia romaneasca.
Duduitul mult invocat de fostul premier Tariceanu a acoperit si a ascuns sub pres dezechilibrele profunde. El a acoperit, in realitate, o economie bolnava. Se stia ca sistemul bugetar e supranumerar. Nu era nevoie de o criza pentru a semnala acest fapt indiscutabil. Se stia ca agricultura merge prost si ca pamintul ramine an de an necultivat. Nu era nevoie de o criza pentru a semnala si acest adevar. In fond, sub iluzia unei cresteri economice vertiginoase, boala din interior nu facea decit sa se perpetueze. Nu fac neaparat o afirmatie provocatoare: in Romania criza ar fi venit oricum. Mai devreme sau mai tirziu.
Ceea ce nu pot intelege nu e atit criza, cit nepriceperea semeata a guvernului Boc. Am crezut o vreme ca e vorba doar de o pregatire minutioasa a unor masuri radicale, cu efecte impopulare, o pregatire care, bineinteles, cere timp. Am crezut ca toamna va aduce o viguroasa ofensiva legislativa. M-am inselat. Acum e limpede precum clestarul: nu e vorba de sovaiala, de jumatati de masura, de teama in fata unor inevitabile framintari sociale, e vorba literalmente si in toate sensurile acestui cuvint de o cumplita nepricepere. Iar nepriceperea se insoteste intotdeauna si cu o lipsa totala de responsabilitate. Nu e cu putinta: cind lumea iese din criza, Romania abia intra!
Nu peste mult, vor veni alegerile. Ce fericire! Perioada electorala, se stie prea bine, nu e rastimpul cel mai putin potrivit pentru reforme. Septembrie e o luna deja pierduta. Octombrie va fi luna in care politicienii isi vor scoate ochii. Poate vom avea o noua rectificare de buget. Apoi ne vom alege presedintele. Timp pierdut!
Doar un guvern nou, format din politicieni profesionisti (dar de unde sa-i scoti?) poate gindi o strategie economica eficienta. Din pacate, acest guvern mult curajos nu are sansa sa se instaleze mai devreme de ianuarie 2010. In consecinta, criza duduie!
