Oameni mici

Oamenii mici sint mici. Majoritatea nu se multumesc cu acest statut si vor sa ajunga oameni mari. O ambitie nestavilita ii mina sa ajunga sefi, sa detina putere. Isi piaptana parul pe spate, isi pun pantofi cu talpa groasa, sa para cit de cit mai voinicei. Ambitia e cu atit mai mare cu cit si copilaria le-a fost mai nefericita si-i face pe unii, cu timpul, paranoizi de-a dreptul. Sint foarte multe exemple in istorie si nu voi insista asupra lor, ma intereseaza aici tipoplogia respectiva, fenomenul ca atare, supracompensarea care se produce.

Oamenii mici au, de obicei, o mare putere de munca si chiar muncesc mult, in dorinta subconstienta de a-si trata astfel neastimparul interior, frustrarea care-i macina. De multe ori, isi aleg partenere de viata mai inalte, parca pentru a demonstra ca nu sint cu nimic mai prejos, desi viata alaturi de ei e greu de suportat, pentru ca in intimitate sint niste mici tirani. Ii gasim frecvent in politica, in finante, in general in structurile de putere. Daca profesional nu reusesc, vor deveni cu atit mai dominatori in plan familial sau domestic.

Oamenii mici sint narcisisti, sint pedanti, petrec mult timp in fata oglinzii; pina sa-i faca pe altii sa-i adore, se autoadora. De obicei, nu au probleme cu coloana vertebrala, singele le ajunge mai repede la cap, de unde si activismul lor sporit si prelungit chiar la virste inaintate. Ambitia si concentrarea atentiei pe ascensiunea in ierarhia sociala ii scuteste, de obicei, de alte angoase, framintari sau chiar boli. Ei stiu ce vor si isi urmeaza perseverent calea. Nu se descurajeaza la primul esec, sint extrem de tenaci.

Oamenii mari cred ca se folosesc uneori de oamenii mici si-i propulseaza in diverse functii, in scopuri de manipulare – eroare fatala: vor fi primii care vor fi indepartati. Alteori, experimentul reuseste si omul mic este propulsat pentru a fi manipulat de toate taberele, care se tem de un conflict direct. Oamenii mici sint individualisti, egoisti, histrionici. Daca ar mai fi crescut putin, lumea ar fi aratat altfel. Ginditi-va la un Stalin, de pilda, sau la Napoleon, la Churchill, Sarkozy sau – de ce nu? – la un Stefan cel Mare si Sfint, Ceausescu, Iliescu si alte glorii nationale.

Oamenii mici simt mereu o nevoie de validare din partea celorlalti. Atunci cind n-o primesc, suprareactioneaza si se lupta pentru recunoastere si chiar pentru dominatie. Stau, in general, prost din punct de vedere afectiv. Prea ocupati de ei insisI, nu mai au disponibilitatea si generozitatea necesare iubirii, sau devin posesivi si gelosi. Pina si darurile lor au, cel mai adesea, motivatia unui interes. Sint materialisti, deci orizontul lor spiritual este ingust, cu toate astea ii vezi uneori prin biserici, veniti sa ceara ceea ce cred ca li se cuvine.

Exista si oameni mici care si-au asumat cu intelepciune conditia, sint glumeti si de o bonomie cuceritoare, prietenia lor fiind foarte cautata. In general, exista multe exceptii de la descrierea noastra, dar ceea ce ne-a interesat este regula. Stiu ca aceste lucruri nu sint corecte politic, pentru ca se poate induce o nuanta de manipulare, ca statisticienii spun ca nu se sustin si ca ar fi vorba mai mult de un cliseu social, numit in psihologie "complexul lui Napoleon". Dar, desi observatiile mele se bazeaza si pe intuitie, au in vedere natura umana, iar natura nu lucreaza intimplator. Cu alte cuvinte, oamenii mici nu sint astfel in mod intimplator.

Dar marea problema o reprezinta oamenii mici de caracter. Am intilnit multe inteligente, dar putine caractere. Or, nedublata de caracter, inteligenta poate fi extrem de periculoasa. Stiu citiva pe care cu greu ii poti numi oameni. Se spune ca daca, totusi, ei exista si-i intilnim, inseamna ca rezoneaza cu ceva existent in noi, ceva rau, altfel nu se explica apartenenta la aceeasi specie. Probabil ca trebuie ajutati, dar ei se considera cei mai buni. Si totusi ceva trebuie facut, pentru ca oamenii astia pur si simplu ne impiedica evolutia.

Mai mic decit omul mic de caracter e omul lipsit de caracter. Cu asta nu se mai poate face nimic si trebuie sa fugi cit mai departe. Astia sint reprezentanti ai raului pe pamint, acaparatori si ispititori. Nu poti avea incredere in ei. Piramida sociala s-a rasturnat cu virful in jos, iar la putere a ajuns o pletora de astfel de specimene care incalca orice lege si care au asigurat pina acum sfirsitul tuturor civilizatiilor pe pamint. La ce sa ne asteptam? "Cerul si pamintul vor trece, dar nici o litera din Lege nu va cadea", a spus Iisus. Oare citi oameni drepti au mai ramas? Nu destui. Niciodata destui. Si-atunci? "Un cer nou si un pamint nou"?…