Politica cea de toate zilele

In 1968, pe vremea cind eram la Universitate, intilnisem un student care nu facea politica. Il studiam toti cu mare curiozitate iar citeodata ni se facea chiar mila. De Gaulle si de greve nici nu voia sa auda. El era student si dorea sa studieze! Cind i se intindea cite un fluturas, il refuza net retragindu-si brusc mina. Daca i s-ar fi dat o torta aprinsa, ar fi luat-o cu mai multa graba. Era surd la sloganuri si invizibil la manifestatii. In ceea ce ne privea, gindeam ca Montalembert sau Lapusneanu: "Daca nu vreti cu nici un chip sa va ocupati de politica, se va ocupa politica de voi".

In ziua de azi, tocmai cel care face politica a devenit o lighioana ce incita curiozitatea si este adesea tinta bascaliei de grup. In realitate, totul este special facut ca sa provoace dezinteresul tuturor si in special al tinerilor. Desigur, tradarea birocratiei staliniste a avut rolul sau. In Europa de Est, de exemplu, studentii au fost depolitizati. Imi amintesc de o discutie de acum citiva ani cu un tinar de la Universitatea din Craiova, care spunea cu mindrie: "Eu tin cu partidul verzisorilor!". "Esti cu ecologistii?", l-am intrebat. "Nu", mi-a raspuns aratindu-mi o bancnota de 50 de dolari. Partidul sau verde era dolarul.

Anul aceasta, pe 30 septembrie, citiva studenti chinezi au fost intervievati de radio France-Inter: "Intre noi, nu vorbim niciodata despre politica; guvernul se descurca foarte bine si singur" – au declarat acestia. Iata realitatea. Politica trebuie incredintata profesionistilor. Nu va mai ramine decit sa alegeti intre tabara A si tabara B. De fapt, la inceput, candidatul A si candidatul B erau foarte diferiti; total opusi. Dar apoi, cu timpul, pe masura ce s-au frecventat, s-au tutuit si s-au intovarasit la un paharel in bufetul Parlamentului sau al Senatului, a fost nevoie de jurnalisti si analisti extrem de experimentati pentru a distinge ideile dreptei de cele ale stingii, proiectele conservatoare ale programelor socialiste de legile liberale ale decretelor democrate.

Politicienii au, pe de alta parte, tot interesul ca populatia sa manifeste dezinteres fata de politica. Ca sa ramina ei, intre ei, pe terenul lor rezervat si foarte bine delimitat. Isi cumuleaza mandatele si diurnele. Iar prioritatea lor este sa-i indeparteze in special pe tineri de viata politica. "Tineretul este virful de lance al revolutiei", se stie prea bine. Nu ar fi indicat ca studentii sa invete ca de fapt cuvintul "politica" vine din greaca si semnifica initial "organizarea cetatii". Nu ar trebui nici sa li se reaminteasca ce scria Aristot: "Omul este prin natura lui un animal politic". Deja se remarca faptul ca peste tot in Europa presedintii, ministrii, responsabilii de la "cel mai inalt nivel" – pe toti acesti oameni ii cunoastem din vremurile de demult, ba chiar din foarte indepartate vremuri, pe unii dintre ei. Si toti par sa le spuna tinerilor: "Nu sperati nimic inainte de 55 de ani!". "Si apoi ia priviti in ce hal arata planeta noastra! Angajati-va mai degraba in lupta impotriva incalzirii globale, in lupta pentru protejarea speciilor pe cale de disparitie (Rhinul si Dunarea sint atit de poluate incit pestii tusesc), implicati-va mai degraba in colectarea gunoaielor decit intr-o zadarnica lupta politica". Ca si cum tot acest dezastru ecologic nu ar fi fost cauzat in special de deciziile lor politice. In plus, calificativul "politician" – permanent cu sens peiorativ – de indata ce este rostit, da parca o ultima lovitura si devalorizeaza orice atitudine de revolta sau de contestatie. Este relevant si instructiv chiar si sensul pe care cuvintul "politica" l-a dobindit de-a lungul timpului. De la o origine nobila (ce se refera la afacerile publice), acceptia evolueaza de-a lungul secolelor iar termenul devine indoielnic. Se spune ca un fin om politic este o persoana sireata si abila, ce adopta dispozitia persoanelor pe care are interesul sa le menajeze si care si, si in special pentru un tinar exaltat care vrea sa treaca direct la actiune.

In trecut, cind tineretul era prea turbulent, se lasa cu cite o razmerita, pentru a-i calma ardoarea si pentru a se taia in carne vie. Astazi se recurge mai degraba la laxative. Si in special, nu faceti politica, "Statul se ocupa de asta atit de bine!".