Posta publicitara

Putine fiinte sint mai oropsite decit postasii. Fie ca soarele transforma asfaltul in mocirla, fie ca gerul crapa bordurile si pavelele montate la vreme cu cer senin, postasul este omul datoriei. Nu conteaza ca dezvoltarea comunicarii prin intermediul internetului a zgiltiit serios profiturile fabricilor de plicuri si timbre, dupa cum nu are nici o importanta ca felicitarile de sarbatori se transmit acum prin e-mail si sms; postasul este omul datoriei. Ca si taximetristii, purtatorii de facturi, mandate, abonamente si alte mici curiozitati stiute si nestiute ale vietii civilizate au in cap harti mult mai performante decit cele oferite de google maps. Ceea ce impresioneaza la postasi este tenacitatea lor. Cind au de facut o livrare se achita de sarcina cu o constiinciozitate de invidiat. Cei mai versati dintre ei isi cunosc aproape toti clientii, le stiu programul si slabiciunile, dorintele si tabieturile. Martori directi si discreti ai micului zumzet al vietii, acesti oameni ai datoriei stiu cu precizie ce gropi au mai aparut pe strada X, ce ciini vagabonzi s-au mai aciuat in cartierul Y, cum se mai simte domnul ori doamna T de la adresa Z, ce desene au mai facut pe casa scarii odraslele locatarilor din blocul W si asa mai departe.

De mai multa vreme, insa, printre profesionistii tacuti ai mesajelor cu adresant cunoscut s-au infiltrat si alte soiuri de mesageri, oameni galagiosi si adesea lipsiti de tact. Telul lor e fara echivoc: "posta publicitara".

Posta publicitara este, din multe puncte de vedere, o expresie a inutilitatii poleite si frumos ambalate. Daca sarmanele cutii postale ar putea da seama despre chinurile la care sint supuse, am asista la dezvaluiri tulburatoare despre cataloage promotionale care agreseaza "fluturasi" si la mute batalii electorale intre pozele sclipitoare si zimbitoare ale politicienilor inghesuite intr-un spatiu carceral mult mai mic decit o urna de vot. Acest bazar silentios de imagini si cuvinte despre salamuri, echipamente hi-fi si hi-tech, obiecte de uz casnic si lenjerie este simptomatic pentru apetenta omului post-douamiist de a afla totul despre nimic. Sa admitem, totusi, ca exista consumatori fideli de posta publicitara, desi, intr-un an decent, destinatarul-consumator al "postei publicitare" aduna mai multa maculatura decit un scolar dispus sa-si dea toate cartile si caietele la topit. Ceea ce supara este sistematica agresarii, materializata in invadarea spatiului privat de existenta.

Te duci ca tot omul la un magazin sa cumperi ce iti trebuie, din vorba-n vorba ti se cer subtil datele personale (nume, CNP, adresa, stare civila, cetatenie, statut social, numar de telefon, e-mail), ti se ureaza succes in viata, apoi incepe calvarul. Lasam la o parte faptul ca marile companii sint astazi, asemenea serviciilor de evidenta a populatiei, detinatoare ale fiselor de existenta a milioane de indivizi. Neglijam si faptul ca aceste imense baze de date umane pot fi folosite in cel mai feroce spirit comercial, adica egoist si in completa lipsa de respect fata de posesorul lor. Trecem cu vederea si ca diverse companii-satelit, de care, poate, nu am auzit niciodata, intra ca prin farmec in viata fiecaruia dintre noi, cu oferte care mai de care mai trasnite si ne concentram atentia asupra postei publicitare.

Din momentul in care individul a fost prins in plasa migaloasa a cardurilor de fidelitate sau de reduceri ori in hatisul ofertelor de sezon, viata persoanei respective isi schimba brusc ritmurile si trece pe ora internationala a postei publicitare. Cataloage la fel de mari si colorate ca atlasul rutier, pliante cu tot ce vrei si ce nu vrei, foi volante cu noutatile de ultima ora ("hai, vino, am mai amenajat un stand cu sosete, doar pentru tine"), "fluturasi" despre caderea, scaderea si invingerea preturilor, scrisori de multumire, gratitudine, recunostinta si vesnica pomenire de la sefi, sefisori si sefuti despre care n-ai auzit niciodata si despre care nici ca ti-ar pasa vreodata, cupoane, carti postale si telegrame… Cind credeai ca s-a terminat, ghinion! Blestemata de posta publicitara te gaseste si in gaura de sarpe: newsletter-uri despre galosi si hirtie igienica, e-mailuri cu preturi aproape deocheate, linkuri, legaturi, trimiteri si aluzii catre pagini-cheie, zeci de sms-uri livrate la ore dintre cele mai nepotrivite ("nu vrei un BMW? dar viata fara de moarte cum iti pare?"), apeluri telefonice, chestionare, interviuri. Viata ta devine brusc un bun aflat la dispozitia altora. Simti ca ajungi sa locuiesti cu chirie in cel mai pretios bun pe care cu adevarat il ai.

Iar in virful acestui aisberg de informatie densa, perversa si bine impachetata se afla intotdeauna un mesager galagios al apocalipsei. Stai linistit in casa, aproape bucuros ca ai scapat liber in propria-ti viata, universul fara margini e la degetul cel mic, si, deodata, tirrr!, tirr!, interfonul: "Cine-i? Om bun?", intrebi. "Posta publicitara!", iti raspunde o voce calma, ferma si ametitoare.