Povestea a doua pungi

Era luni dimineata, 20 iunie 2011. Dadusem drumul la televizor. stire: Un om al strazii din Timisoara originar din si cu acte de Sighetu Marmatiei a fost arestat! Dupa cautari care au durat doua saptamini, politistii i-au dat de urma omului din Marmatia si l-au saltat pentru "insusirea de bunuri gasite", boschetarul riscind de-acum inchisoare de pina-n trei luni, conform reporteritei.

Ce se-ntimplase? O profesoara pensionara confundase punga de gunoi cu punga de euroi! Luase punga gresita de linga punga corecta si-o aruncase-n tomberon cu cei 10.000 de euroi dintr-insa!

Va vine sa credeti? Va puteti imagina situatia? Sa reluam povestea: o pensionara detine 10.000 de euroi pe care insa nu-i tine la banca, ci acasa, intr-o punga de gunoi asezata, deducem, linga punga cu gunoi – cel putin asa ne face sa credem prezentarea stirii la tv. Sa recunoastem, exista motive sa nu prea (mai) ai incredere in banci, sau poate ca abia-i primise din vreo vinzare, mostenire, cine stie… Sa recunoastem si faptul ca locul ales intru depozitarea deghizata-n gunoi a unei astfel de sume ar fi (fost?) unul destul de original, cita vreme punga de gunoi ar cam reprezenta ultimul loc in care orice potential hot ar cauta economiile unei profesoare la pensie!

Bun. Dar insa si totusi, cum a putut apoi doamna profesoara sa confunde ea insasi punga cu euroi cu cea cu gunoi? Recunosc, n-am vazut in viata mea 10.000 de euro la un loc, dar imi imaginez ca, totusi, tre’ sa fie cam greu sa confunzi o punga cu 10.000 de euroi cu una plina de gunoi: in bancnote de 50 sa fi fost, si tot n-ar fi fost decit doua tenacuri a cite 100 de bancnote! Ei bine, shit happens, doamna a patit-o, a confundat pungile si a aruncat-o pe a’ gresita. La tomberon.

Unde intra-n poveste omul din Marmatia devenit om al strazii la Timisoara. Maramureseanul boschetar, deci, scotoceste-n tomberon dupa lucruri (re)folosibile, vandabile, comestibile si da peste punga cu cei 10.000 de euroi! Peste 40.000 de lei, oameni buni! Cred ca-ntii si-ntii, omul strazilor din Timisoara a facut niste ochi cit cepele mari si noi din piata, apoi precis a sters-o repede de-acolo spre prima casa de schimb valutar…

Si-a trait omul doua saptamini cum probabil n-a facut-o nicicind in viata sa, de vreme ce pina-n momentul arestarii, omul din Marmatia tocase in doar paispe zile nu mai putin de aproape 6000 din cei 10.000 de euroi!

Sa te crucesti, nu alta, si asta macar din doua motive: odata, pentru ca ti-e realmente greu sa-ti imaginezi pe ce a putut sa cheltuie cineva obisnuit cu viata de pe o zi pe alta ditamai suma (aproape 24.000 de lei!) intr-un rastimp atit de scurt; apoi, stai si te crucesti cu gindul ca maramureseanului boschetar pare-se ca nici nu i-a trecut prin minte s-o stearga din Timisoara, sa plece, de exemplu, acasa, la Sighetu Marmatiei, unde avea ocazia sa reapara pe cai mari (in contextul vietii sale), ca unul care a strins ceva bani departe de casa (n-are, acum, importanta cum)!

Dar nu, omul pare-se c-a ramas fidel modului de trai ales cindva (banuim, totusi, ca de nevoie si nu de voie…), nici prin cap nu i-a trecut sa profite de sansa si sa-si reorganizese viata. Macar de-ar fi fost valabil, in cazul sau, vorba aia cum ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine – dar n-avem cum sa nu ne-ntrebam: care obraz subtire, frate?

Dar povestea mai ofera cel putin doua chestiuni demne de discutat.

Pe de-o parte, pare (si intr-un fel chiar si este) admirabil faptul ca politia timisoreana a cautat si a reusit sa rezolve un caz mai degraba minor, unul, adica, in care pagubitul, pagubita, in speta de fata, isi are, as zice, partea leului intr-ale vinei cita vreme banii in cauza nu i-au fost furati, ci ea practic a aruncat euroii la gunoi!

Pe de alta parte, stau si ma intreb cit de vinovat poate fi considerat cineva de "insusirea unui bun gasit", cita vreme bunul in cauza a fost gasit de el la… tomberon?!? Aruncat, mai exact. Okay, aruncat din greseala, dar aruncat la gunoi!

Sigur, exista vina morala, un om cinstit de-ar gasi 10.000 de euro chiar si intr-un tomberon s-ar duce cu ei la politie, fiindu-i lesne sa-si imagineze ca banii nu puteau ajunge acolo decit dintr-o greseala. Dar in ce priveste presupusa incalcare a legii, zau ca mi-e greu sa trec peste circumstantele atenuante pe care un avocat bun precis le-ar putea specula in favoarea boschetarului inculpat de "insusire a unui bun gasit".

P.S. Ajustari factice

Dupa ce am spus aceasta poveste – cu speculatiile mele aferente – asa cum am auzit-o la data respectiva de la televizor, iata si niscaiva nuantari dupa o documentare pe net: detaliile gasite nu schimba insa esential povestea.

Boschetarul se numeste Ion Codrea, are 51 de ani, traieste de patru ani pe strazile Timisoarei, n-are domiciliu stabil si nici familie, dar are "antecedente penale" (condamnat la inchisoare pentru furt calificat). Poate ca asta-i si motivul pentru care n-a sters-o inapoi la Sighetu Marmatiei, cita vreme acolo era cunoscut ca hot…

Cind l-a gasit politia, omul din Marmatia mai avea doar 3.620 de euro si 3.700 de lei din cei 10.000 de euro, declarind ca a cheltuit banii pe mincare si pe aparate (jocuri electronice).

Interesant e si ce a spus, printre altele, inspectorul de politie Emil Andrei despre el: "Nu mai are notiunea timpului de citiva ani si nu este considerat un pericol social."

Auzi, chestie: "nu mai are notiunea timpului"!? Tare as mai fi vrut sa aflu ce-nseamna asta, in ce masura lipsa notiunii timpului explica ceva – ce? Ca a cheltuit ditamai suma in 14 zile? Ca n-a dus banii la politie? Dar astea-s legate de alte notiuni: de cea a valorii banilor, de cea a moralei!

Cit priveste miezul povestii, aflam ca pensionara urma, de fapt, sa trimita banii fiului din Belgia prin virament bancar, ca i-a pus intr-o punga, dar cind a iesit ca sa mearga la banca a luat si punga cu gunoi si a aruncat de fapt ambele pungi in tomberon…