Prefabricatele schimbarii

Doua lucruri, intre altele, bat la ochi (ca "frapeaza" e neavenit stilistic aici) in comentariul de care m-am invrednicit cu ultimul meu articol pe anul trecut, publicat in acest colt de pagina. Il reproduc (textul cu pricina, fireste) din exclusive ratiuni de demonstratie: "Se deduce din text calitatea autorului. Noi care am trait o campanie, recent, hidoasa si pur communista sintem satui de asemenea pozitii, pot sa le numesc, scandaloase. Pina si vocabularul e propriu propagandistului comunist, de lemn inghetat. Daca luam in consideratie si timpul la care se adreseaza analistul, intentia lui e clara" (http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/un-job-de-viitorIni61gh).

Intoleranta – spiritul de fond, din care urca in cazul de fata sevele expresiei – este inca de inteles; fiindca nu altceva ni s-a inculcat, metodic, in cele doua mandate. Nu se putea atunci emite o judecata treaza (nici macar critica!) fara riscul de a fi categorisit drept, stiu eu, dusman al poporului, herald al unionismului, atentator la sacra cuirasa a statalitatii moldovenesti. A fi pronuntat si folosit corect, in stricta cunostinta de cauza, un termen iti decima fulgerator si irevocabil din sanse, te facea vulnerabil. Asta, notati, in cel mai bun caz, alternativa fiind – fapt lesne si istoric verificabil – izolarea, marginalizarea sociala, penibila conditie de paria intr-un cor de acefali. Cit despre o parere exprimata franc in afara siajului oficial, ce sa mai vorbim! Tin minte ce sapuneala am luat, in calitatea mea de consilier – ramas in post de nevoie, pe motiv de renumeratie, dupa plecarea prefectului democrat – de la succesorul sau peceremist, pentru faptul de a fi sustinut raspicat, intr-un articol oferit presei locale cu prilejul zilei de 31 august, ca denumirea limbii pe care o vorbim este, in mod univoc, romana. Ma sumetisem, vezi, Doamne, sa contrazic "trendul" doctrinar!

Dar maniheita otravise cam totul in vremea aceea: presa, relatii uzuale, prietenii; nu te puteai misca neinregimentat, in exceptia gregarului. Parea ca lumea si-a pierdut humorul, ca a uitat sa mai relativizeze.

Ei bine, nu rup gura tirgului spunind ca dintr-un univers atit de orwellian nu scapi fara sechele: inertia mentalului e mai persistenta decit a mecanicului! Animozitatea din subsidiarul comentariului citat nu iese, vorba lui Calinescu, din goluri (ori din vreun emfatic considerent evropenesc, cum pare a subintelege autorul): are, milimetric, vai, aceeasi ascendenta, diferind doar "semnul", acum liberal-democrat. E totusi deopotriva trist si lugubru sa regasesti puseul totalitar sub formele care pretind cu atita aplomb a-l contrazice: Voronin ne face sardonic cu mina din fiece asemenea rictus schitat in replica unei opinii neconvenabile. Nu ma indoiesc ca, exaltind virtutile interimarului "poliglot" (ma refer la expresia in franceza, atribuita, de fata cu ziaristi, Doamne, iarta-ma, polonezilor!), evitam taxarea dar mai ales denuntul.

Acesta, de fapt, e cel de-al doilea aspect pe care tineam sa-l remarc. Chit ca isi plinge de mila si incearca a stoarce lacrimi si de la altii, miza celui de-a postat este, evident, discreditarea. Adica: cine se indoieste de sfintele aparente liberale si de autenticitatea cauzei lor are, neaparat, o calitate dubioasa si un vocabular de propagandist (chestiunea limbajului de lemn si inca "inghetat" facind parte, helas, dintr-o vaga cultura prin epatare). Am mai trecut insa prin asemenea experiente: cind nu te tine cureaua sa polemizezi (caci a invata cumsecade romana este infinit mai anevoios decit a clama in piata unirea sau a blama himera comunismului), ii dai cu etichetele – succedaneul ideilor. Adica injuri, ca sa ma exprim pre intelesul preopinentului…

Care ar fi morala incidentului? Pe scurt, ca din incultura si agresivitate (ce bate cam prea frecvent spre zoologic!) democratie degraba nu iese. Ceea ce inseamna, implicit, ca si Europa isi va mai pastra o haba, pentru noi, consistenta vaporoasa de Fata Morgana: teren de asanat si asanat pentru institutiile statului si societatea civila. Tocmai asta si incercam sa sugerez, per ansamblu, in textul anterior: ca schimbarea pentru care anul trecut s-a varsat singe inca are a se umple de sens.