Caută 
4 MIN
Inca de la ora patru Donose nu mai avea somn. Era cald in camera si, chiar cu usa de la balcon deschisa, nu se racorea mai deloc.
Nu numai caldura ii fugarise somnul, ci si problemele multe cu care se confrunta. Feciorul a ramas somer si acesta avea doi copii.
– Te rog, tata, cu imprumut, macar trei sute de lei, se ruga acesta cu o voce sfirsita.
Donose stia ca in solicitare intrau la socoteala si bani pentru bautura. Blestemata de bautura l-a pus pe lista celor trecuti in somaj. Dar copiii ce vina aveau?
Desi implinise sapte decenii, batrinul avea un proiect in minte. Un proiect de care se temea, dar fara acesta viitorul sau, asa scurt cum va fi, parea calvar. Medicamentele pentru inima ii consumau o treime din pensie. S-ar fi descurcat cu ce-i raminea dupa asta, dar feciorul venea regulat in ziua pensiei.
Batrinul pensionar luase o decizie. Fusese director la vremea lui si unul dintre fostii sai salariati era un prosper om de afaceri. Azi il va astepta la poarta si-l va ruga sa-l ajute. Nu, nu dorea nimic de pomana.
La ora sase Donose astepta rabdator in fata portii masive din fier forjat. Privea atent la tepusele aurite si la maiestria cu care mesteri priceputi au facut fel de fel de imbirligaturi.
– E munca aici, nu gluma, comenteaza admirativ.
Poarta incepe sa se deschida si batrinul Donose se posteaza convenabil ca sa fie vazut. Face semne spre cel din masina, panicat putin ca nu va fi recunoscut. Masina se opreste, geamul coboara si capului lui Dinescu, proprietarul, iese putin. Donose ataca:
– Vreau sa vorbesc un minut cu domnia voastra.
– Sigur, nici o problema.
Motorul se opreste si Dinescu coboara. Este jovial si are chef sa asculte.
Timid, batrinul se apropie si, sacadat, incearca un fel de scuza.
– Iertati-ma, n-as vrea… Sint momentan in incurcatura si fiul meu este somer. Are doi copii.
– Sa treaca pe la mine.
– Nu, dom’ Dinescu. Eu as vrea… Aveti o gradina mare si eu as putea (inghite in sec) sa am grija de ea. Ma pricep, doar sint agronom.
– Dar, domnule Donose, aveti o virsta…
– Pot munci. Luati-ma de proba. Despre salar ce sa spun? Ne-om intelege noi.
– Cum doriti. Daca merge, veti avea masa si 500 lei pe luna. Daca lucrati si simbata, atunci puteti lua chiar 800 lei pe luna.
– Va multumesc mult. Pot incepe de azi?
– Daca vreti.
Dinescu coboara si-l conduce pe batrin peste tot. Ii arata tot ce trebuie sa stie.
– Ne vedem diseara, spune grabit.
Donose se apuca de treaba. Este hotarit sa demonstreze ca poate, ca este foarte util. Dinescu s-a purtat cu el extrem de dragut.
– Si eu l-am ajutat cindva, mediteaza batrinul.
Mai intii va tunde buxusul. Este o treaba de efect imediat.
Soarele se ridica alert pe cer si trimite flacari spre paminteni. Donose isi pune palarioara din bumbac dupa ce-si sterge meticulos chelia.
– Azi va fi pirjol, trebuie sa beau multa apa.
Priveste spre ceea ce a facut si este foarte multumit de efect. Prin vila se aude miscare si nu peste mult timp iese doamna Dinescu.
– Sarut miinile, se apleaca Donose. Sint gradinarul dumneavoastra de astazi.
– Vai, ce frumos ati facut. Ati mincat?
– Mai tirziu.
– Veniti sa va arat bucataria. Aveti tot ce va trebuie. Pina diseara ramineti singur.
– Multumesc mult. Am eu grija de tot.
– Sa nu lucrati la prinz. Azi va fi pirjol mare. S-au anuntat 380.
Donose multumeste frumos si o asigura pe doamna Dinescu ca este hirsit in meserie.
Doamna pleaca si batrinul se mira ca i-au lasat casa in primire.
– Ce oameni de treaba!
Foarfeca imensa clampaneste regulat si din timp in timp face cite o pauza, necesara stersului pe chelie. Batrinul isi priveste opera si este incintat.
– Ce gradina de vis o sa fac!
In mintea omului se perindau imagini chiar de vis, cu arbori ornamentali, cu trandafiri, cu lalele, cu bolta din vita de vie, cu umbrare discrete si, era sa uite, cu pomi fructiferi.
– De toate felurile. Cu fructe bune de mincat si…. in mod esalonat.
Zimbeste si-si sterge din nou chelia.
– N-o sa-i para rau domnului Dinescu.
Desi ani de zile se adresase cu "Dinescule", acum parca de o viata ii tot spusese domnul Dinescu.
Soarele isi facea de cap si incerca sadic sa fiarba capatini. Dinescu simte ca urechile ii vijiie putin, ca mintea sa devenea mai somnolenta. Nu dorea sa se retraga la umbra, asa cum primise sfatul.
– Este prima zi. Prima zi face impresia care ramine vesnic in mintea unui om.
Lucreaza si bea apa. Nu simte foame. La ora 16 parca s-a aprins lumea. Corpul batrinului parca luase foc. Este incapabil de efort. Cade inconstient si doar fata sa exprima parca o anumita surpriza.
Seara familia Dinescu plinge.
– A vrut sa ne multumeasca, saracul…
– Puteam sa-i gasesc altceva de lucru…
Batrinul Donose scapase de griji. Daca ar fi regretat ceva, cu siguranta ca i-ar fi regretat pe cei doi oameni atit de de treaba.
