Racul, broasca si o stiuca

In politica, o alianta intre partide cu doctrine total diferite este posibila si chiar recomandata, in genere, dupa alegeri, pentru formarea unui guvern. Guvernul rezultat nu este chiar o struto-camila si uneori este functional, daca are o compozitie care tolereaza si alte optiuni. In fond si la urma urmei, segmente mari din electorat au un cuvint de spus in luarea deciziilor importante. Evident ca nu toata masa votantilor este perfect multumita de guvernare, dar, cel putin, este educata sa mai incline si spre toleranta.

Sint convins ca guvernele care au asigurate majoritati confortabile provenite de la un singur partid politic functioneaza multumitor doar daca au o experienta indelungata in exercitiul democratiei. Un guvern de felul celor asigurate de miscari politice de tipul F.S.N. este o calamitate pentru un popor. Puterea discretionara este sortita abuzurilor si lipsei de competenta in luarea unor decizii salvatoare in cazul unei crize.

Nici o alianta constituita pe sustinerea unor interese individuale sau de grup nu duce la progresul unei natiuni. Riscul pentru o tara in astfel de cazuri este foarte ridicat, mai ales in cazul schimbarii regimurilor politice si tendintei generale de a profita de multimea neinformata, dezorientata. Lipsa unei libertati minime in regimul comunist a dus la exprimarea pasionala a votului.

Romanul nu avea repere vizibile pentru a cintari, pentru a chibzui adinc la exprimarea dorintelor sale. Inexplicabil, poate, insa scuzabil, noi, romanii, am ales sa oscilam intre iubire si ura. Adica ori, ori. Iubeam pe cei carora le dadeam votul si uram pe ceilalti. Logica, extrem de necesara, a fost inlocuita de pasiune. Acesta este adevaratul motiv pentru care unirea a doua partide politice dadea nastere, invariabil, unui partid mai mititel.

Electoratul care il iubea pe Crin Antonescu ii ura pe Mircea Geoana si pe Traian Basescu. La fel se intimpla intre taberele celorlalti doi. Diletantii in politica adunau procentele opozantilor domnului Basescu si-l dadeau cistigator sigur pe domnul Geoana. N-a fost chiar asa si rezultatul a provocat o mare surpriza, greu suportata de perdanti.

Sa nu credem ca lectia a fost invatata de cei care au luat o palma usturatoare. Cei care decid discretionar in partidele lor au recidivat. Pe fondul nemultumirilor generale generate de perioada de criza economica profunda, liderii opozitiei, imbatati de usurinta cu care cistiga electoratul, fara nici un efort, au devenit toleranti cu mofturile personale si mizeaza totul pe norocul chior care a dat peste ei.

Nemultumirile imense, acumulate in timp, creeaza uneori si optiuni contra naturii. Arabii musulmani libieni cheama crestinii sa-i macelareasca pe fratii lor de credinta care s-au dat cu Gaddafi. Cita incredere sa avem in aceasta alianta conjuncturala?

Liberalii, conservatorii si social democratii, luati separat, ar fi format o majoritate confortabila, dar dupa alegeri. Alianta lor actuala va oferi un rezultat mult diminuat.

Chiar daca liderii lor au scopuri precise – unul sa devina presedinte, altul prim-ministru -, acestia nu trebuia sa sacrifice interesele partidelor lor. In toata tara au fost pusi sa se pupe oameni care nu se pot ierta, nu se pot tolera. Domnul Ratoi trebuie sa-l pupe pe domnul doctor Craciunescu; domnul Pantazi trebuie sa care in campania electorala poza actualului primar. La Iasi, domnul Adomnitei trebuie sa-l laude pe domnul Nichita si domnul Fenechiu trebuie sa renunte la primarie si la consiliul judetean. Desi PNL si PSD in judetul Iasi sint pe picior de egalitate, dupa alegerile din 2012 Partidul Liberal va fi marele perdant. Alianta se va eroda in mod continuu si cel care va iesi foarte mic din flocaiala nu va fi PSD-ul.

PSD-ul s-ar putea sa numeasca primul ministru si apoi sa nu mai doreasca suspendarea presedintelui. Pina in 2015, Ponta si-ar putea umfla pipota, ca sef de stat, evident, si sa nu-l mai sustina pe Crin Antonescu. Nemultumit pe toata linia, domnul Voiculescu ar putea indrepta Antenele spre altcineva. Alegatorii au mari sperante in promisiunile irationale facute obsesiv ani de zile, promisiuni imposibil de respectat. Rabdarea votantilor va exploda.

Mare taraboi, mon cher! Nunta dintre PNL si PSD se face cu scrisnete de dinti, cu sabiile scoase pe jumatate din teaca. Daca in cazul domnului Nichita sabiile scoase de chiar PSD-istii sai ii provoaca frisoane, PNL-istii par mai decisi in a-si pastra putin de tot din doctrina si… integral interesele.

PC va fi interesat sa aiba un cuvint de spus in Parlament.

Erodarea aliantei de tipul struto-camilei va fi rapida si sansele domnului Antonescu la presedintie vor disparea in ceata. Domnul Ponta nu va suferi foarte mult…

Impresia mea despre aceasta alianta? Racul, broasca si o stiuca. De un lucru sint sigur, rezultatul muncii si eventualei victorii in alegeri nu va multumi pe niciunul dintre ei. Ce vor face Ciuvicii pe la televiziuni? Nu le duceti grija, vor gasi alte oferte apetisante, pentru care, cu siguranta, le va lasa gura apa. Cele trei partide, cu tot efortul lor dezlinat, nu vor urni sacul cu griu din fabula. Cine are de suferit? Noi , romanii.

P.S.: Astept laturile.