Reminiscente

duminică, 27 martie 2011, 17:31
3 MIN
 Reminiscente

 

 Asta-i chiar buna: „Sovetski Soiuz" si „Evropeiski Soiuz"! Le am de la George Damian, cooptat de ceva timp la… „Timpul" in calitate de editorialist. Chestie cam riscanta (de nu cumva "foarte"!) pentru ai nostri, pusi astfel in comparatie si riscind enorm ca atare la ideatie, coerenta, limpiditate, fluenta etc. Nu e oare simptomatic faptul ca ziaristilor romani li s-a ingaduit sa semneze contractual in presa noastra abia acum, dupa… Citi sa fie oare? Mai bine de douazeci de ani (de la penibilele „poduri"). Ne-a trebuit, deci, ceva vreme, ca sa ne reprimam frica de comparatie (Vitalie Ciobanu ar spune „frica de diferenta"), complexul de inferioritate, spaima asta culturala fata de romanul sui-generis. O spaima a marginii in raport cu centrul si un complex de schizoidie, totodata, care face din basarabeanul generic o fiinta pururi mefienta apropo de tot ce vine de peste Prut.

Ar mai fi inca ceva: reminiscenta unei perioade – cea interbelica – despre care, cu tot respectul pentru istorici, nu stim mare lucru. Disparitati mai mult sau mai putin edulcorate – cita  frunza si iarba, studii monocrome – fie roz, fie gri, dupa cum se potrivea conjunctura ideologica – asijderea. Demersuri fundamentale insa, exhaustive, care sa nu machieze, sa nu eludeze (cu buna stiinta!) si sa nu bagatelizeze semnificatia unui sau altui eveniment din aceasta mult prea complicata si contradictorie perioada, nu sint nicidecum de gasit, pentru ca nici n-au fost publicate. Vreau sa admit ca zac pe undeva in manuscris ori in sertarele vreunei edituri. Vreau, desi e aproape sigur (asa, apriori!) ca n-a scurtcircuitat inca pe nimeni dintre istorici acest asurzitor imperativ. Poate ca, cu toate datele – bune, rele, intepenite in echivoc sau de-a dreptul nocive – pe tapet, un Voronin, sa zicem, ar jubila. "Cam asta meritati – s-ar oftica PCRM-ul, cu gura lui Viorel Mihail (Saptamina) – pentru toate cite le-ati facut. V-ati batut joc timp de 20 de ani de un popor, de poporul moldovenesc, care exista in pofida tuturor celor care s-ar bucura sa-l vada cu fata un sus si cu miinile pe piept, la doi metri sub pamint".

Dar, chiar de-ar fi anume asa, chiar daca "batjocura" s-ar vadi din probe imparabile, un adevar in fine pronuntat intre doua parti ar fi un pas decisiv in sensul repunerii lor in acord. Impresia mea este ca deocamdata nimeni, nici sus (reticenta oarecum de inteles, pentru ca politicul traieste din ipocrizie si frauda), nici pe palierele descendente nu se incumeta sa abordeze franc, mai bine zis, strict tehnic, fara vreo concesie conjuncturii ori susceptibilitatii cine mai stie cui, aceasta spinoasa problema. Ezitarea aceasta are ceva din lasitatea (vinduta, ce-i drept, prostimii drept chintesenta de intelepciune si de gindire strategica) de a amina la calendele grecesti deschiderea dosarelor de colaborare cu securitatea; daca nu cumva situatia (id est perpetuarea animozitatii in surdina, a romanofobiei rincede, cu toate consecintele ei pe plan cultural, economic, politic, chiar geostrategic) convine de minune "partilor". Rusilor, care ne controleaza clasa politica la singe (nu de florile marului si l-a ales Filat pe Putin drept model comportamentist si nu numai!), se intelege de ce. Mai greu de priceput ar fi – daca inaintam putin pe culoarul ipotezei – pozitia prezumptiva a Bucurestiului. Sa renteze cumva pe-acolo romanofobia de aici, sa-i fie utili cuiva de pe Dimbovita autohtonistii nostri inspumati, sa comporte moldovenismul de grota vreo valoare practica in ochii Cotroceniului? Din portmoneul cui s-ar nutri idei ca astea: "In prezent, pe glob exista poporul muntenegrean, limba muntenegreana, care pina la obtinerea independentei s-a numit sirba. Clasa politica parsiva, lacoma si lasa din Moldova n-are curajul sa desfasoare un referendum ca in Muntenegru, care sa puna capat odata si pentru totdeauna mirsavelor atacuri la bunul nume al moldovenilor si la identitatea poporului moldovenesc"?

Foi gen „Saptamina" (ca si mentalitati aidoma) traiesc dintr-o elipsa prea veche pentru a nu banui la mijloc premeditarea (n-am zis conjuratia!).

Comentarii