Republica Federala Daniel Banulescu

In Republica Federala Daniel Banulescu (volum aparut la Ed. Vinea, editie si postfata semnata de Nicolae Tzone), zilele "trec una dupa alta ca niste basini de elefent", iar noptile se perinda asemenea unor gituri de girafa atrase de o luna plina. Asta in Statul de Sud, unde "treptat, cerurile se despica si crapa", scotind zgomote ciudate: piriituri, scirtiituri de pat si jeturi de balena etc… Inauntrul fiecarui cer, ca in pintecul sarpelui din mitologia azteca, gesteaza intreaga lume, in timp ce afara, legat de un cordon ombilical, graviteaza insusi fetusul poetului, cufundat intr-un alambic ce destileaza vidul existential, storcindu-l din fiecare gind si fiecare sentiemnt trait sau netrait…

In Statul de Nord, in schimb, "totul e frumos si incintator si dulce", si aceasta deoarece "portmoneul meu nu este si portmoneul tau", cu toate ca "picioarele deja se ating pe sub masa" si "limbile mingiie crierii", scotind un sunet ciudat.

Dupa cum se observa, mingiiatul creierelor de catre limbi are o tenta sexuala, creierul fiind perceput de catre poet cind ca un falus, cind ca o vulva, cind ca un organ sexual ambiguu. Dar are si o tenta psihologica. Creierul e labil. E suficient sa-l atingi cu un gind gingas, ca va incepe sa se alinte.

In Statul Federal de Nord al lui Daniel Banulescu totul e frumos si incintator fiindca totul se vinde si se cumpara. Sentimentele sint o marfa pe care o poti gasi expusa pe orice taraba. Daca simti nevoia sa fii fericit, nu ai decit sa scoti citeva bancnote verzulii din portmoneu si fericirea iti va umple buzunarele sufletului. Portmoneul meu nu este si pormoneul tau, spune poetul. Dar fericirea mea poate deveni, pentru un anumit timp, cronometrat, desigur, si fericirea ta. Cu cit portmoneele se indeparteaza unul de altul, cu atit corpurile ce le poseda se apropie. Si odata cu ele si sufletele. Creierele se mingie, isi ling cu migala circumvolutiunile, jubilind de fericire. In aceasta Republica guvernata de ratiune, sentimentele iau mai intii calea buzunarelor, unde se purifica ca intr-un purgatoriu, dupa care se ridica, filfiind usor din aripi, incarcate de bacnote, spre portile inimii, unde se afla paradisul, marcat si el de calcule precise.

In Statul de Nord ard reclamele, incalzind si reincalzind sentimentele si gindurile. Totul e facut pentru fericire. Pentru ca fericirea e cea mai cautata marfa. Oricine are nevoie de ea. Si prostituata, si maniacul, si aurolacii, si sinucigasul pregatit sa-si taie singur funia, prabusindu-se peste pervazul scaldat de o lumina crepusculara..

Aici, in Statul de Nord, fericirea se cistiga "trezindu-te la 5 dimineata si ducindu-te la serviciu". Aici nimeni nu traiste "numai din dragostea sa", ci din dragostea inmultita cu salariul calculat in dolari sau euro…

Asumindu-si existenta de la un capat la altul, poetul ajunge "cu nebunia aproape de timpla lui Dumnezeu", cintindu-i dintr-o muzicuta "construita din sexul tuturor femeilor pe care le-a cunoscut" de-a lungul vremii. Unele frumoase, altele scofilcite de batrinete. "Am ratat totul, spune el, cum am gasit un prilej bun de ratat, l-am ratat, cum am gasit o ocazie din care sa ma fi salvat, am pierdut-o". De aici si sentimentul de beatitudine amestecat cu unul de dezamagire: "O, daca as avea o muzicuta – exclama el -, o, daca ar fi plouat suficient si as avea/ o muzicuta/ as sta in sezut si as cinta la muzicuta/ as sta in sezut si as cinta la muzicuta mea" pina cind s-ar darima zidul Berlinului, ce imparte o tara in doua si viata unui om tot in doua parti. Undeva, intr-un colt retras al singuratatii sale se afla patria sa, pe care poetul "a iubit-o din picioare in timp ce spargea lemne, pe care a iubit-o in genunchi tirindu-se prin cotetele pline cu oratanii, pe care a iubit-o rasucindu-si coapsele si umerii in cinematografele din cartier" in timp ce "moartea ii aseza degetul ei de scuipat pe git si pe fata", confundindu-l cu "norul de muste ce biziie deja in jurul falcilor sale…".

In Statul de Nord, unde fericirea se cistiga trezindu-te la ora 5 dimineata, domneste putreziciunea: "Am putrezit – scrie poetul – si Dumnezeu m-a fumat ca pe-o tigara" care deja a fost fumata de catre altii si din care a ramas doar mucul patat de ruj: "Am pacatuit, marturiseste el, si pofta a adus dupa sine greata/ a adus pofta de greata, iar dupa greata a venit iarasi pofta". Pofta de-a pacatui din nou.

Daniel Banulescu s-a trezit fara voia sa exilat in Statul de Nord. O parte din el s-a nascut acolo. O alta in celalalt stat. Venirea sa pe lume n-a fost anuntata de nimeni. Chiar si pentru parintii sai ea a ramas un mister. Nimeni nu le-a dezvaluit faptul ca "intr-o simbata seara poetul se va simti destul de scirbit si plicitisit" de sine insusi si ca "duminica singele sau se va incolaci asemenea unui sarpe pe ramurile pomului vietii, sub care isi fac de cap un Adam si o Eva cu trupul tatuat de reclame, inconjurati de o gramada de sticle de votca golite".

In Statul de Sud poetul Daniel Banulescu si-a petrecut copilaria si adolescenta. In Sud lumea era alcatuita altfel decit in cel de Nord. Aici portofelul unuia putea fi al celuilalt. Si totusi, in ciuda acestui fapt, fericirea era o himera ce se distribuia doar pe cartela. Aici zilele treceau "ca un sir de basini de elefantI", iar noptile se asemanau cu niste gituri de girafa…

*

Scris sau intuit intr-o perioada de rascruce a vietii sale, intr-un fel de exil autoprogramat (autorul a fost beneficiar al unei burse in Germania, unde timp de sapte sau opt luni n-a vorbit decit singur cu peretii, zdrelindu-si unghiile pina la singe), volumul de poezii al lui Daniel Banulescu poarta marca unei personalitati creative dizarmonice, aflata mereu in confruntare cu sine insasi si cu ceilalti. Ironic si sentimental, pervers si cinic, poetul nu se fereste sa-si exihibe sentimentele, expunindu-le asa cum sint, curate sau murdare, cusute cu ata alba sau cu sirma ghimpata, in piata publica. El este deopotriva existentialist, dar si un romantic incurabil care crede ca poezia si literatura pot salva omul si lumea de la un dezastru sentimental, astfel incit "femeia din pat sa nu mai fie limba de ciine a barbatului", ci altceva. Cu totul altceva.