Revista „Limba romana”

In aceste zile, se sarbatoresc la Chisinau doua decenii de existenta a revistei "Limba romana". Ajunsa, simbolic vorbind, la virsta tineretii, publicatia a vietuit si s-a impus intr-o perioada in care afirmatia ca in Republica Moldova se vorbeste limba romana era un act de curaj.

Daca cineva ar avea curiozitatea sa rasfoiasca unele din numerele tiparite in cei douazeci de ani trecuti, ar descoperi in paginile acestei publicatii peisajul surprinzator al unui popor pentru care limba a insemnat mai mult decit un simplu instrument de comunicare. In perioadele dificile de dupa 1991, intr-o vreme tulbure in care istoria dadea semne ca ar putea lua un curs contrar celui pe care se afla asezata de sute de ani, oamenii care au avut ideea de a infiinta revista au crezut de la bun inceput ca limba trebuie ocrotita si sprijinita in fata provocarilor care au urmat desprinderii de fosta Uniune Sovietica.

Pentru noi, cei aflati dincoace de Prut, este, banuiesc, relativ dificil de inteles ce inseamna sa ai grija de limba pe care o folosesti. In mod firesc, limba ni se infatiseaza fara oprelisti si pentru noi ea are proprietatile insesizabile ale unui mediu natural si potrivit, asa cum pestelui ii prieste apa. Dar in alte parti de lume, a te exprima romaneste sau, mai exact, a avea vointa de a arata ca acest fel de a vorbi este parte esentiala a unei identitati, reprezinta un comportament deloc neglijabil de rezistenta lingvistica si culturala. In Moldova, poate mai mult decit in alte parti, sistematica cruda a dezradacinarilor lingvistice (si nu numai) i-a pus pe oameni in fata multor realitati deloc placute si a caror insiruire nu poate fi facuta aici si acum, in doar citeva cuvinte. Numai ascultind istorisirile celor ce au crezut in destinul limbii romane si care s-au solidarizat pentru pastrarea ei se poate intelege de ce, in Republica Moldova, se sarbatoreste anual Ziua Limbii Romane. Numai citind articolele-program tiparite in momentele grele traversate de publicatii fruntase precum "Limba romana" se poate aprecia fara exces de partinire importanta crezului in vigoarea formativa si regenerativa a limbii.

Nu este intimplator ca limba romana din presa moldoveneasca pare a avea o mai mare curatie decit limba multor gazete romanesti. Acolo, oamenii mai cred, probabil, ca limba este o casa a spiritului si ca minjirea cuvintului inseamna, implicit, o murdarire a fiintei. Nu am alta interpretare mai adecvata pentru a semnala ca in publicatiile culturale redutabile din Basarabia – Limba romana, Contrafort, Semn – pretuirea fata de limba in care se invesminteaza gindurile se manifesta, intre altele, prin grija si veghea de a nu tipari orice si oricum.

Un alt aspect care merita mentionat este ca suflul romanesc (dar nu cel exacerbat tezist si ingust nationalist) care anima cele mai importante publicatii tiparite in Moldova sta parca sub semnul raspunderii pe care oamenii o au fata de limba.

Ca si alte publicatii din spatiul cuprins intre Prut si Nistru, revista "Limba romana" a indeplinit si continua sa indeplineasca roluri care, in chip obisnuit, sint asigurate prin alte canale si institutii. In primul rind, revista implineste functia de formator si pastrator de constiinta cultural-lingvistica. Circulatia ei in toate institutiile de educatie din Basarabia contribuie activ la impunerea normei literare romanesti. Prestigiul colectivelor editoriale si redactionale este dovedit de prezenta, in paginile publicatiei, de nume foarte cunoscute ale lingvisticii si culturii din Romania, prea multe pentru a le insira in spatiul restrins al micii prezentari de fata.

In al doilea rind, revista si-a asumat, prin titlu si prin politica editoriala, o fatisa apropiere de spiritul trainic al culturii romanesti si nu s-a lasat intimidata sau supusa de energiile si presiunile ideologice de garda veche si de trista amintire. Este binecunoscuta lupta impotriva denumirii de "limba moldoveneasca". In paginile revistei au fost publicate articole, unele foarte critice, impotriva deciziei de a pune in constitutia statului sintagma cu pricina. La fel de aspru au fost judecate si incercarile, unele de-a dreptul ridicole, de a alcatui dictionare bilingve, moldovenesti-romanesti, aratindu-se in repetate rinduri ca atingerile aduse limbii sint, in esenta, lezari ale identitatii si constiintei vorbitorilor ei. Departe de a se fi incheiat, starea de tensiune (atit lingvistica cit si de alte feluri) care persista in vertijul din Republica Moldova este expresia unor framintari prin care lumea noua trebuie sa treaca pentru a se rostui fata de cea veche. Nu stim catre ce zari isi va aseza fata societatea moldoveneasca, dar, in orice caz, in destinul limbii romane vorbite in Basarabia, lumina a incetat sa mai bata dinspre rasarit. Aceasta stare de fapt este, din punctul meu de vedere, una din cele mai pretioase victorii obtinute de oamenii de carte si cu carte impotriva vitregiilor care ar fi pus limba si istoria ei pe un cu totul alt fagas.

Nu in ultimul rind, revista este o vrednica transmitatoare a unei sinteze culturale. Daca adaugam acestui spirit de sinteza si demnitatea de a scrie romaneste, nu gresim si nici nu exageram daca aratam ca limba romana este la ea acasa in paginile revistei "Limba romana".