Sa se pupe mirii…

Daca tin bine minte, in toiul campaniei electorale, cind se infierbintasera mintile, dl senator Dan Carlan a acuzat pe adversarii sai din PSD, domnii Gheorghe Nichita si Constantin Simirad, de legaturi strinse cu Securitatea. Mai mult: domnia sa a sustinut cu tarie faptul ca sus-numitul domn Simirad ar fi pastorit, in trecutul regim, si o „casa conspirativa". Momentul dezvaluirii (produs cu oarece fast justitiar) s-a vadit, din pacate, a fi un simplu foc de paie. Cum bine stim, el nu a avut deocamdata vreo urmare notabila, nici pe latura evenimentelor obisnuite, nici pe latura alegerilor locale. De cealalta parte, domnii Nichita si Simirad au negat ferm acuzele si au promis (fara entuziasmul cuvenit!) dlui senator Carlan ca ii vor intenta de indata  proces nemilos pentru calomnie. Procesul, daca ne luam dupa unele rumori, nu a inceput inca si e de presupus ca nici nu va incepe prea curind. Pentru a incepe e nevoie de o plingere. Exista oare?

In ceea ce il priveste pe dl Dan Carlan, sintem informati de o cunoscuta publicatie, in cuprinsul paginii mondene, ca si-a petrecut o bruma de concediu in Austria. Daca mergem la blogul dlui senator, sesizam cu incintare citeva poze, in care protagonistul, acoperit de o generoasa palarie, se stravede cu infinita greutate intr-un peisaj noros si opac, de ceturi plumbuite, mucegaiuri vieneze si noroi habsburgic. Pentru o fericita clipa, se pare, topit la sinul naturii, dl senator a uitat de cumplitele inclestari politice, de grozavele batalii de la inceputul verii, din care a iesit, inca o data, „pe scut" (adica invins).

Cu toate acestea, impresia privitorului (si a analistului) este ca „momentul justitiar" nu trebuie sa ramina fara consecinte, ca si cum nici nu s-ar fi petrecut. „Dezvaluirile" au fost aievea si ziarele, iata, le-au consemnat ca atare. Daca dl Carlan, coplesit de farmecul inefabil al peisajului, a uitat, ne permitem a-i aminti, din coltul acestei pagini, ca nu si-a onorat deocamdata datoria fata de electoratul PD-L si, mai larg, fata de ieseni. Atita vreme cit a venit cu o acuza (si nu una de rind), datoria sa este sa incerce pe toate caile sa o probeze. Din iconografia postata pe blog si din succintele comentarii care o insotesc nu rezulta citusi de putin hotarirea dlui senator de a-si duce la bun capat lupta. Si nu credem ca l-au parasit nici spiritul inalt justitiar (pe care, in ochii ieseanului de rind, il intrupeaza eminent, de ani buni) si nici curajul… Omul trebuie sa-si urmeze neclintit idealurile.

Cita vreme dl Dan Carlan nu intreprinde nimic in sensul de a dovedi negru pe alb vinovatia domnilor Gheorghe Nichita si Constantin Simirad, sintem indemnati sa facem o seama de ipoteze, putin magulitoare, in legatura cu natura gestului sau. E posibil, presupunem, ca dl senator sa nu fi intentionat, in momentul aprig al „dezvaluirilor", decit o diversiune electorala (de un gust, ce-i dreptul, indoielnic), mutind discutia de la chestiunile presante ale urbei la chestiuni colaterale. Presupunem, de asemenea, ca dl senator s-a bizuit atunci pe o simpla banuiala, urmind a-si cauta dovezile si dreptatea (adica dosarele de colaborator ale domnilor Nichita si Simirad), abia cind timpul (dramuit, bineinteles) ii va permite acest colosal efort de investigare si proclamare a adevarului. E posibil, de asemenea, ca domnul senator sa fi mizat pur si simplu pe naivitatea sau lipsa de atentie a electoratului (ceea ce a fost, desigur, o imensa naivitate: dar din partea sa!). E posibil ca dl senator sa considere ca intr-o campanie electorala totul este permis (de la insulta murdara la calomnia sulfuroasa) si nimic nu-i exclus de la sine. E adevarat ca si adversarii sai (care au initiat asa-zisul „razboi al caricaturilor") par a impartasi, cu egal succes, o credinta similara: in trinta politica, moralitatea si principiile caritabile nu conteaza. Totul e sa-ti pui la pamint opozantul. E posibil, in fine, ca dl senator (ins sobru si masurat, totusi) sa fi glumit numai, in stilul deja consacrat de Gigi Becali. Sa ne dumireasca atunci si pe noi…

In politica romaneasca (si, cu atit mai virtos, in cea ieseana) e valabil, neindoielnic, principiul lui Caragiale: „pupat piata Endependenti". Lupta si adversitatea nu tin mai mult de doua zile. Azi ne spurcam si miine susotim cordial, brat la brat, la balul caritabil din salile Palatului Culturii. Dl senator Dan Carlan a suguit, pesemne, si primii care au facut haz de gluma par a fi fost insisi impricinatii. In ceea ce il priveste pe semnatarul acestui articol, el vede in chip oarecum osebit „afacerea". E de datoria dlui Dan Carlan de a-si justifica acuzele si e de datoria dlor Gheorghe Nichita si Constantin Simirad de a-l chema neintirziat in instanta, asa cum au promis cindva… Cineva are a-si „repera" onoarea…